Președintele a devenit inadecvat funcției sale constituționale și politice, dar și în raport cu speranțele și așteptările cu care a fost învestit.
Încet-încet, teza că alegerile anticipate sunt ca și imposibile în actuala ordine constituțională începe să piardă din verosimilitate. Ea avea, de fapt, la bază nu numai dificultatea procedurală, dar și convingerea că este suficient ca președintele să forțeze o a doua nominalizare de premier care să ajungă în Parlament, pentru ca teama multor parlamentari, din diferite partide, de a-și pierde repede locul bine remunerat (și înainte de a-și fi compensat cheltuielile pentru a fi fost aleși) să întreacă antipatia față de figura premierului propus. Fără îndoială că această teamă care ar fi putut produce un nou guvern n-a dispărut și nici nu are șanse să dispară; dar ceea ce s-a schimbat radical este atitudinea președintelui; acesta refuză să mai practice concret amenințarea cu alegerile anticipate, lăsând partidele să se înțeleagă între ele dincolo de divergențele lor prezente.
Ceea ce nici nu se întâmplă și nici nu pare probabil să se întâmple în curând. PNL și USR încep să privească cu un anumit interes la posibilitatea alegerilor anticipate. Și mai este ceva care împiedică, după părerea mea, rezolvarea rapidă a crizei guvernamentale. Președintele și-a pierdut în foarte mare măsură credibilitatea ca om politic valabil. Pentru PNL, el a devenit un inamic mortal, odată cu nominalizarea trecută a lui Veștea și încercarea persistentă de a destructura partidul, dacă nu reușește debarcarea lui Ilie Bolojan. Pentru PSD, președintele nu poate fi mai mult decât un aliat de conjunctură, privit cu condescendență. Pentru AUR, el trebuie suspendat și apoi demis. Dar cel mai grav este că Nicușor Dan, în nici un an și jumătate de la alegerea sa triumfală, a ajuns să fie detestat sau, în cel mai bun caz, antipatizat de o mare parte a celor care l-au susținut în campania electorală. Președintele nu mai are susținerea celor care l-au votat și astfel probabil că, dacă ar fi suspendat, ar fi și demis. Înseamnă o slăbiciune și o vulnerabilitate fundamentală ale mandatului, chiar dacă nu se va ajunge niciodată la activarea suspendării în Parlament.
Continuarea, în Revista22.ro
