Blocul Național Sindical (BNS) își exprimă întreaga solidaritate cu manifestațiile de protest organizate de profesorii din întreaga țară, membri ai Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” și Federației Naționale Sindicale „Alma Mater”.
Citește și: 8 septembrie: Începutul incert al școlii
Nemulțumirile profesorilor vizează măsuri recente care afectează direct calitatea actului educațional și drepturile cadrelor didactice: majorarea numărului de elevi din clase, creșterea normei didactice și modificările introduse la plata cu ora. Aceste schimbări sunt considerate abuzive și nefundamentate, motiv pentru care sindicatele din educație au inițiat un demers legislativ în vederea anulării acestora.
Continuarea, pe Viața Liberă.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: FSLI România /Facebook)
Tot răul vine de la aceşti imbecili care ne guvernează cum ar spune André Santini în cartea sa intitulată “Ces imbéciles qui nous gouvernent: manuel lucide et autocritique à l’usage des hommes politiques”.
Guvernările anterioare au adus România la cel mai mare deficit bugetar, desi au existat avertizări că lucrurile merg într-o directie gresită.
(vezi: https://romania.europalibera.org/a/exclusiv-deficit-cu-premeditare-documentele-strict-confidentiale-prin-care-ciolacu-iohannis-ciuca-au-fost-informati-despre-gaura-bugetara/33464111.htm)
Pentru diminuarea deficitului bugetar guvernul Bolojan a introdus noi poveri pe spinarea populației printr-un un prim pachet de măsuri fiscale bazat pe cresterea de taxe si impozite.
Apoi soluția privind reducerea numărului de posturi din administraţia publică locală, cu păstrarea structurii actuale reprezintă mai degrabă o cârpeală care nu rezolvă reducerea deficitului bugetar excesiv și nu contribuie substanţial la stabilizarea datoriei publice.
Pentru pentru reducerea cheltuielilor de functionare a statului sunt necesare reforme structurale profunde intre care reforma administrativ-teritorială si descentralizarea.
Revenind la sistemul educational din România, acesta are nevoie de reforme profunde. In prezent exista 41 de Inspectorate Scolare Judeţene (ISJ) ca instituții deconcentrate ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării în teritoriu, desi ar putea funcţiona cu 8 Inspectorate Scolare organizate pe structura regiunilor de dezvoltare, iar accentul să cadă pe calitatea învătământului în şcoli.
In plus, învătământul românesc suferă de o subfinanţare cronică de mulţi ani. Reamintim ca în anul 2005, ministrul educatiei la acea vreme Mircea Miclea, a solicitat pentru 2006 un buget de 5% din PIB pentru educatie, dar a obtinut numai 3,7% , fapt pentru care si-a dat demisia. Ba mai mult, in anul 2008, a fost semnat de catre toate partidele politice “Pactul pentru Educatie”. Documentul având ca scop stabilirea unor directii si obiective pentru viitoarea strategie a sistemului de invatamint si semnarea unei intelegeri politice, astfel incit reforma in educatie sa fie una coerenta, la punctul 2, prevedea următoarele: “Asigurarea a minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv pentru finanțarea educației naționale, iar pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv”. Acest lucru nu s-a respectat niciodată, astfel că in prezent învătământul primeste aproximativ 3% din PIB, iar cercetarea sub 0,5% din PIB.
De asemenea, in 2018, anul centenarului Marii Uniri, a fost lansat programul „Romania educata” care prevede o reforma profunda a sistemului de invătământ iar orice reformă trebuie sustinută financiar, altfel rămane o simplă demagogie.
Apoi in anul 2023 au fost lansate legile educatiei care au stârnit o serie de controverse. Prima problemă majoră a proiectelor de lege privind educatia este aceea că procesul în sine de elaborare, e profund greșit, fiind făcut din birou, fără analize serioase, cu și de către un grup monocolor de autori care nu include specialiști în domeniul educației sau ai altor științe sociale, fără consultarea principalilor actori din sistem- cei care ar trebui să implementeze aceste legi.
Un prim aspect este cel al subfinantării învătământului. Potrivit proiectelor de lege, pe zona de educaţie preuniversitară, se prevede alocarea suplimentară de fonduri ar fi de 11 mld. de lei în 2023 şi astfel s-ar ajunge la 3,5-4% din PIB alocat educaţiei. Si asta cu toate ca din 2011 este în vigoare legea de a aloca 6% din PIB pentru educaţie. Anual, legea este însă fentată de guverne, prin diferite tertipuri juridice. În 2022, de exemplu, bugetul Ministerului Educaţiei a fost de 32 de miliarde de lei, adică aproximativ 3% din PIB, la jumătate faţă de cât ar fi trebuit să fie alocarea. Dar, proiectul de lege nu prevede alocarea de 6% din PIB pentru educaţie nici în anul 2023. Dimpotrivă , creşterea prevăzută pentru sistemul educaţional preuniversitar era de 11 mld. de lei anul viitor, dar din care 5 miliarde de lei pentru salariile profesorilor.
In prezent problema deficitului bugetar excesiv afectează profund sistemul educational din România, cu consecinte imprevizibile pentru viitorul ţării.