De la Chișinău, Uniunea Europeană nu mai este văzută în 2026 doar ca o promisiune îndepărtată, bună de pus pe afișe electorale sau de invocat în discursuri festive. UE a devenit, treptat, o realitate politică, economică și administrativă care intră în viața de zi cu zi, precum în prețul energiei, în drumurile reparate, în fondurile pentru sate, în regulile pentru instituții, în felul în care se poartă dezbaterea publică și, mai ales, în întrebarea fundamentală despre direcția statului. Republica Moldova a depus cererea de aderare în martie 2022, a primit statutul de țară candidată în iunie 2022, iar negocierile de aderare au fost deschise oficial în iunie 2024. În 2026, această cronologie nu mai este doar istorie recentă, ci cadrul în care Chișinăul își definește viitorul.
Pentru guvernarea proeuropeană, UE este înainte de toate ancora de securitate și modernizare. După războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, apropierea de Bruxelles este prezentată nu doar ca opțiune geopolitică, ci ca soluție de supraviețuire politică pentru un stat vulnerabil, prins între presiuni externe, crize energetice și campanii de dezinformare. În acest sens, integrarea europeană este văzută la Chișinău ca o formă de protecție. Nu protecție militară clasică, ci protecție instituțională, economică și strategică. UE înseamnă reguli mai clare, bani condiționați de reforme, acces la piață, cooperare în domeniul securității, sprijin împotriva amenințărilor hibride și o distanțare tot mai vizibilă de dependențele vechi față de Rusia. Consiliul UE notează că Uniunea este cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova, comerțul cu UE reprezentând peste jumătate din comerțul total cu bunuri al țării în 2024, în timp ce ponderea Rusiei a scăzut la 2,5%.
Dar UE este privită și cu o doză de nerăbdare. La Chișinău există sentimentul că Republica Moldova a făcut pași rapizi, într-un context excepțional de complicat, și că Bruxelles-ul trebuie să transforme susținerea politică în decizii concrete. Vizita Kajei Kallas la Chișinău, în mai 2026, a întărit această percepție. Șefa diplomației europene a spus că UE vrea să se miște rapid în privința aderării Republicii Moldova, chiar dacă nu există încă o dată exactă pentru următoarea etapă formală. Ea a mai afirmat că regiunea transnistreană nu ar trebui să devină un obstacol în calea aderării, iar Maia Sandu a reiterat obiectivul semnării tratatului de aderare până în 2028.
Pentru o parte importantă a societății, UE înseamnă speranță practică, nu doar simbolică. Nu este vorba numai despre steaguri albastre sau discursuri despre familia europeană, ci despre salarii, drumuri, școli, spitale, investiții și reguli care să limiteze corupția. Planul de Creștere pentru Republica Moldova, în valoare de până la 1,9 miliarde de euro pentru perioada 2025–2027, este una dintre cele mai concrete expresii ale acestei relații. Banii nu vin însă ca un cadou politic, ci sunt condiționați de reforme asumate de Guvernul de la Chișinău. În 2025, potrivit Guvernului, Moldova a primit 289 de milioane de euro prin acest plan, fonduri direcționate inclusiv spre drumuri locale, proiecte regionale, cantine școlare, antreprenori, fermieri, eficiență energetică și segmente feroviare strategice.
Totuși, imaginea UE nu este uniformă. De la Chișinău, Uniunea Europeană se vede și ca un proiect disputat, contestat, atacat și uneori neînțeles. Referendumul constituțional din 2024 a arătat cât de strânsă este bătălia pentru direcția europeană. Curtea Constituțională a validat rezultatul, iar opțiunea pro-UE a trecut cu 50,38%, o diferență foarte mică, pe fondul unui vot de protest față de situația economică, situație provocată și de efectele invaziei militare ilegale ruse. Acest rezultat a rămas o lecție politică majoră. Aderarea la UE are susținere reală, dar nu este un consens național relaxat. Este o alegere care trebuie apărată, explicată și reconfirmată constant, mai ales în fața propagandei care prezintă Europa ca pe o amenințare la identitate, tradiție, limbă sau suveranitate.
În 2026, sondajele arată o susținere mai confortabilă pentru integrarea europeană decât rezultatul referendumului, dar și existența unei minorități consistente împotrivă. Un sondaj publicat în martie 2026 indica faptul că 59,7% dintre respondenți susțin integrarea Republicii Moldova în UE, 29,7% se opun, iar 10,6% nu au răspuns sau nu știau ce să răspundă. Această diferență dintre votul strâns din 2024 și sondajele ulterioare spune ceva important despre Chișinău, unde UE este populară, dar vulnerabilă la frică, manipulare, oboseală socială și costurile reformelor.
Din perspectiva opoziției proruse sau eurosceptice, UE este adesea prezentată ca un instrument al guvernării, nu ca un proiect național. Această retorică încearcă să rupă Europa de cetățeni și să o lege exclusiv de PAS, de Maia Sandu sau de Bruxelles. În acest basm, reformele devin dictat, combaterea dezinformării devine cenzură, iar apropierea de UE devine trădare. De aceea, una dintre marile provocări ale Chișinăului în 2026 este să scoată ideea europeană din logica de partid și să o transforme într-un contract social mai larg. Aderarea nu poate fi doar proiectul unei guvernări, pentru că negocierile vor dura mai mult decât un ciclu electoral.
În același timp, UE este văzută ca o oglindă severă. Bruxelles-ul oferă bani, sprijin și perspectivă, dar cere rezultate, inclusiv justiție funcțională, instituții credibile, administrație eficientă, combaterea corupției, transparență bugetară, protecție a drepturilor și capacitate de implementare. Aici apare tensiunea cea mai mare. Mulți cetățeni vor beneficiile europene rapid, dar reformele care le fac posibile sunt lente, tehnice și uneori dureroase.
Poate cel mai important lucru este că UE nu mai este văzută doar ca Occidentul abstract. Este România de peste Prut, piața unde ajung produse moldovenești, diaspora care trimite bani acasă, bursele pentru tineri, standardele pentru afaceri, fondurile pentru comunități și posibilitatea unei vieți mai previzibile. Pentru Chișinău, Europa în 2026 este mai puțin o hartă și mai mult o direcție de viață.
Dar această direcție nu este ireversibilă prin simplul fapt că a fost scrisă în documente. Ea depinde de capacitatea guvernării de a livra rezultate, de răbdarea cetățenilor, de rezistența instituțiilor la presiuni externe și de disponibilitatea UE de a menține ușa deschisă. De la Chișinău, Uniunea Europeană se vede astăzi ca o șansă istorică, dar nu ca o garanție automată. Este promisiunea unei R. Moldova mai stabile, mai prospere și mai libere, însă o promisiune care trebuie câștigată zi de zi, nu doar votată o dată la câțiva ani.
(Sursa foto: Guvernul Republicii Moldova / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
