Depozitele europene de gaze sunt mai puțin pline decât în ultimii ani, dar Comisia Europeană consideră că UE poate trece iarna 2026–2027 fără probleme majore de aprovizionare. Motivul este că, după criza energetică din 2022, Europa și-a diversificat sursele de import, și-a extins capacitatea de a primi gaye naturale lichefiate (GNL) și consumă mai puțin. Riscurile nu au dispărut însă: o iarnă rece, perturbări în Orientul Mijlociu sau concurența globală pentru GNL pot duce rapid la creșterea prețurilor.
GNL este prescurtarea în română pentru liquefied natural gas (LNG în engleză), sau gaz natural lichefiat. Gazul este răcit la temperaturi foarte scăzute până devine lichid, ceea ce îi reduce mult volumul și permite transportul cu nave. La destinație, GNL este transformat din nou în gaz și introdus în rețeaua de conducte. Este diferit de gazul natural transportat direct prin conducte din țările producătoare.
În acest moment, procentul de gaz aflat în depozite nu mai spune singur cât de sigură este aprovizionarea Europei. Pentru iarna care urmează contează și cât gaz poate intra în UE prin conducte și terminale GNL, cât de ușor poate fi transportat între state și cât de mare este consumul.
Citește și: Explainer: Coridorul Vertical și cum se schimbă harta energetică a Europei de Sud-Est
Aceasta este principala diferență față de iarna 2021–2022, când reducerea livrărilor rusești a găsit Europa mult mai dependentă de un singur furnizor și cu mai puține alternative. De atunci, importurile au fost diversificate, iar consumul european de gaze a scăzut.
Comisia și statele membre au ajuns astfel la concluzia că un nivel de aproximativ 80% al stocurilor poate fi suficient pentru sezonul rece în scenariile analizate. Pragul nu este însă o garanție universală. Dacă vremea, consumul sau livrările internaționale se schimbă semnificativ, situația poate evolua rapid.
Stocarea rămâne importantă, dar Comisia nu o tratează izolat
În evaluarea pentru această iarnă contează simultan cantitatea de gaz aflată în depozite, volumele care pot intra prin conducte și terminale GNL, capacitatea de transport între state și nivelul consumului. Din acest motiv, un procent mai mic de umplere nu înseamnă automat o situație mai vulnerabilă decât în anii în care depozitele au fost aproape de capacitate maximă.
Grupul de coordonare pentru gaze a ajuns încă din vară la concluzia că atingerea unui nivel de aproximativ 80% poate fi suficientă pentru iarna următoare în scenariile evaluate. Această concluzie a marcat o schimbare față de reflexul de securitate apărut imediat după reducerea livrărilor rusești, când Bruxelles-ul a urmărit umplerea foarte rapidă a depozitelor și a impus ținte comune pentru a limita riscul unui deficit fizic. În 2026, Comisia a insistat mai mult asupra flexibilității, tocmai pentru a evita ca statele să cumpere volume mari în aceeași perioadă și să împingă prețurile în sus.
Schimbarea nu înseamnă că stocurile au devenit secundare.
Depozitele permit acoperirea vârfurilor de consum și reduc nevoia de a cumpăra imediat gaz din piață atunci când temperaturile scad sau apare o întrerupere de aprovizionare. Diferența este că UE are acum mai multe căi prin care poate compensa un nivel mai mic al rezervelor la începutul iernii.
Unul dintre aceste amortizoare este capacitatea GNL construită sau extinsă după 2022. Terminalele de regazificare permit importul de gaze transportate pe mare dintr-un număr mai mare de state producătoare, reducând dependența de o singură rută sau de un singur furnizor. ENTSOG și Comisia au folosit această capacitate suplimentară în scenariile de pregătire pentru iarnă și au concluzionat că sistemul european poate compensa, în anumite condiții, pornirea sezonului rece cu depozite mai puțin pline.
Al doilea element este cererea. Europa consumă mai puțin gaz decât înaintea crizei energetice, atât prin economii și eficiență, cât și prin schimbări structurale în industrie și în producția de energie. Acest lucru reduce cantitatea necesară pentru a trece iarna și schimbă relația dintre procentul de umplere al depozitelor și securitatea efectivă a aprovizionării. Un depozit umplut la 80% într-o piață cu cerere mai mică nu are aceeași semnificație ca același procent într-un sistem care consumă mai mult.
Comisia invocă și diversificarea geografică.
Importurile rusești au scăzut masiv față de perioada dinaintea invaziei Ucrainei: potrivit datelor publicate în cadrul REPowerEU, gazul rusesc prin conducte și GNL reprezenta în 2025 aproximativ 12% din importurile totale ale UE, față de 45% în 2021. Această reducere limitează riscul ca o singură decizie politică sau o singură rută să producă efectul sistemic observat în 2022.
Această reziliență are însă un cost și o limită.
GNL-ul este cumpărat pe o piață globală, unde Europa concurează cu Asia și alte regiuni, iar disponibilitatea cargourilor se poate schimba rapid. În septembrie, Comisia semnala în continuare instabilitatea din Orientul Mijlociu și oprirea producției LNG din Qatar drept factori care necesită monitorizare atentă. Valurile de căldură din Europa au crescut, de asemenea, consumul de gaze pentru producția de electricitate, demonstrând că cererea poate urca din motive care nu țin de sezonul clasic de încălzire.
Citește și: Romgaz nu a cumpărat LNG american din cauza prețului și riscului prea mari pentru statul român
Aici apare distincția importantă dintre securitatea fizică a aprovizionării și preț.
Faptul că Europa dispune de suficiente rute, capacități și rezerve pentru a evita un deficit nu înseamnă că gazul va fi ieftin. O perturbare în Golful Persic, o iarnă rece în Europa și Asia sau o problemă la o infrastructură majoră pot atrage mai mulți cumpărători către aceleași volume GNL și pot crește prețurile fără ca alimentarea să fie întreruptă.
Situația din 2026 ilustrează exact această separare. De la începutul conflictului din Orientul Mijlociu, UE a suportat costuri suplimentare importante pentru importurile de combustibili fosili, chiar dacă nu s-a confruntat cu o lipsă generalizată de gaze. În iulie, Energy Union Task Force estima că Uniunea cheltuise colectiv aproximativ 53 de miliarde de euro suplimentar pe importuri de combustibili fosili de la începutul conflictului, în timp ce continua să considere realizabile țintele de pregătire pentru iarna 2026–2027.
Nici ținta de 80% nu trebuie interpretată ca un prag universal care garantează securitatea indiferent de circumstanțe. Evaluarea a fost făcută pentru condițiile și scenariile disponibile în cursul anului, iar regulamentul european privind stocarea păstrează un obiectiv general și mecanisme de monitorizare, împreună cu flexibilități pe care statele le pot utiliza atunci când situația de piață o justifică. Comisia poate interveni dacă abaterea unui stat de la traiectoria de umplere pune în pericol securitatea generală a aprovizionării.
Grupul de coordonare pentru gaze rămâne mecanismul în care aceste riscuri sunt confruntate periodic. El reunește autoritățile naționale, Comisia, ACER, ENTSOG, Comunitatea Energiei și reprezentanți ai industriei și consumatorilor și monitorizează atât stocurile, cât și adecvarea măsurilor luate de state. Evaluarea din septembrie este, prin urmare, o fotografie a capacității sistemului în condițiile actuale, nu o promisiune că iarna va trece fără noi șocuri.
Diferența față de 2022 este una de opțiuni disponibile. Atunci, reducerea bruscă a livrărilor rusești lovea un sistem dependent puternic de acele fluxuri și cu o capacitate GNL mai limitată. În 2026, UE poate porni iarna cu rezerve mai mici și totuși considera riscul fizic gestionabil pentru că are mai multe terminale, mai mulți furnizori, interconectări mai bune și o cerere redusă. Dacă aceste avantaje vor fi suficiente într-un scenariu mai sever va depinde de vreme, de disponibilitatea GNL și de evoluția conflictelor care afectează piața mondială.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
