Când premierul Nikol Pașinian a declarat în februarie 2026 că Armenia „pierde poziția strategică și avantajul competitiv” din cauza gestionării ruse a căilor ferate, contextul era cât se poate de concret și vorbea despre o rețea feroviară de 780 km, singurul operator național, controlată de Russian Railways (RZD) printr-o concesiune semnată în 2008 și valabilă până în 2038.
RZD e sub sancțiuni occidentale și aproape de insolvență.
Citește și: Pașinian la Bruxelles, Pașinian la Moscova: Armenia se pregătește de alegeri generale pe 7 iunie
Acordul de pace cu Azerbaidjanul din august 2025 și lansarea Coridorului TRIPP, precum și pivotul spre Uniunea Europeană au creat o oportunitate reală pentru Armenia de a deveni nod de tranzit pe axa Asia-Europa.
Oportunitatea există, dar rețeaua feroviară care ar face-o concretă aparține altcuiva. Alegerile parlamentare din 7 iunie 2026 adaugă o presiune suplimentară: până unde poate împinge Pașinian față de Moscova fără să-și piardă sprijinul intern?
Culmea absurdității
Cifrele din cei 16 ani de concesiune sunt destul de clare, chiar dacă Erevanul a întârziat mult să le pună pe masă public.
Traficul de marfă a scăzut de la 3,1 milioane de tone la jumătate. Viteza medie pe rețea a ajuns la 34 km/h, mai lentă decât multe drumuri naționale, ceea ce face rețeaua practic neatractivă pentru orice operator comercial interesat de eficiență.
Veniturile South Caucasus Railway, subsidiara RZD care operează rețeaua, au scăzut cu aproximativ 20% în 2024, iar taxele plătite la bugetul armean s-au înjumătățit în ultimii patru ani.
La capitolul transport de pasageri situația e și mai stranie: veniturile din bilete se ridică la 2,7 milioane de dolari, iar diferența față de costurile reale e acoperită de statul armean. Armenia subvenționează o companie rusă să-i opereze propriile căi ferate, o companie care, potrivit Massispost din ianuarie 2026, se află la limita capacității de a-și plăti datoriile externe.
Armenia plătește ca să rămână dependentă de un operator rus care nu mai funcționează.
Vecinii profită
La nord, Georgia investește 970 de milioane de dolari în infrastructura feroviară în următorii cinci ani. Cele două state din Caucazul de Sud nu concurează direct pe același traseu, dar concurează pentru poziție pe aceeași axă comercială transcontinentală. Fiecare an în care Armenia rămâne blocată cu un operator subdezvoltat e un an în care Georgia consolidează avantajul de tranzit față de care Erevanul va trebui să recupereze ulterior, dintr-o poziție mai slabă.
Georgia nu a așteptat condiții perfecte, ci a decis că vrea să fie nod de tranzit și a început să construiască. Armenia știe același lucru, dar e ținută de un contract semnat în 2008 de un alt guvern, într-un cu totul alt context geopolitic, când apropierea de Moscova părea un calcul rezonabil.
Se poate schimba macazul?
Pașinian a propus transferul concesiunii către Kazakhstan, Emiratele Arabe Unite sau Qatar, state cu capital disponibil și fără bagajul politic al RZD.
Pe 1 aprilie a discutat subiectul direct cu președintele rus Vladimir Putin. Concluzia oficială a fost că „au convenit să continue discuțiile”, ceea ce, în practică, înseamnă că nicio parte nu s-a mișcat.
Moscova a fost mai explicită prin alți purtători de cuvânt. Ministrul transporturilor, Roman Nikitin, a declarat că Rusia „nu plănuiește să cedeze concesiunea nimănui”, iar Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, a catalogat propunerea armeană drept „ciudată și cu greu acceptabilă.”
Riscul izolării
Motivul real e că TRIPP concurează direct cu Coridorul Nord-Sud susținut de Rusia și Iran, iar un operator neutru pe rețeaua feroviară armeană ar schimba logica de influență pe care Moscova a construit-o în regiune în ultimele două decenii.
Problema nu e doar cine controlează ce există.
TRIPP trebuie să traverseze sudul Armeniei, dar sinele de acolo au fost demontate și vândute ca fier vechi în anii 90. Pașinian a anunțat că lucrările vor începe în a doua jumătate a lui 2026, ceea ce înseamnă că Armenia vorbește despre construirea unui coridor internațional pe un traseu unde nu există momentan nicio infrastructură.
Între timp, Turcia și Azerbaidjanul construiesc o linie de 224 km care ocolește Armenia complet, fără să mai aștepte niciun acord.
Pe 10 februarie, Azerbaidjanul, Turkmenistanul, Uzbekistanul și Georgia au semnat un protocol comun pe Coridorul Mijlociu. Armenia nu a fost prezentă la acea masă și cu cât durează mai mult negocierea cu Moscova, cu atât mai greu va fi să câștige un loc la una viitoare.
Alegerile din 7 iunie vor arăta cât de mult sprijin intern are Pașinian pentru direcția pe care a ales-o și implicit, cu ce marjă poate negocia cu Moscova după scrutin.
Fereastra deschisă de acordul de pace din 2025 există, dar nu stă deschisă la nesfârșit.
Turcia și Azerbaidjanul construiesc, Georgia investește, coridoarele alternative prind formă fără Armenia. Contractul cu RZD mai are 12 ani.
(Sursa foto: Wikipedia)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
