Articol scris de Adela Cioruță
În ianuarie 2025, Mario Berinde, în vârstă de 15 ani, a fost ucis în Cenei, județul Timiș. Procurorii au susținut că adolescentul a fost omorât și ulterior mutilat de colegii săi de clasă, în urma unui conflict pornit pe platforma TikTok. Cazul a redeschis o dezbatere familiară: ce influențează comportamentul copiilor și ce rol joacă rețelele sociale atunci când violența implică minori?
Discuția are loc pe fondul expunerii tot mai mari a copiilor la mediul digital. Potrivit unui studiu realizat în 2025 de Salvați Copiii România, aproape jumătate dintre copiii români (48,3%) petrec mai mult de șase ore pe zi online. Peste 96% dintre ei accesează internetul de pe smartphone-uri, în timp ce 99,3% declară că au cel puțin un profil pe rețelele sociale.
„Nu putem să lăsăm copiii singuri în fața algoritmilor”, avertizează consilierul prezidențial Sorin Costreie, în cadrul unei dezbateri despre impactul rețelelor sociale asupra tinerilor. Acesta susține că accesul minorilor la platformele online ar trebui reglementat în funcție de vârstă, dar subliniază că adevărata problemă este lipsa educației digitale și a capacității de a gândi critic în rândul tinerilor.
În opinia sa, expunerea constantă la conținut violent, manipulare și forme toxice de validare în mediul online poate crește agresivitatea și dezechilibrele emoționale în rândul adolescenților.
Violența în rândul minorilor, în creștere
Datele furnizate de Poliția Română indică o creștere a infracțiunilor care implică minori în ultimii ani. În rândul copiilor cu vârste între 0 și 13 ani, care potrivit legislației române nu răspund penal, poliția a înregistrat 506 infracțiuni de lovire sau alte acte de violență în 2019. Până în 2024, cifra s-a dublat, ajungând la 1.038 de cazuri.
În 2025, poliția a înregistrat 667 de astfel de infracțiuni.
În rândul minorilor cu vârste între 14 și 15 ani, care nu răspund penal, numărul infracțiunilor înregistrate a crescut de la 208 în 2019 la 522 în 2024. Pentru minorii din aceeași grupă de vârstă care pot răspunde parțial penal, în funcție de nivelul lor de discernământ, numărul cazurilor s-a dublat în aceeași perioadă, de la 242 de cazuri în 2019 la 517 în 2024.
Cele mai ridicate cifre au fost înregistrate în rândul tinerilor de 16 și 17 ani, care răspund penal. Poliția a înregistrat 972 de infracțiuni violente în această categorie în 2019 și 1.432 în 2024. În 2025, au fost înregistrate 1.308 astfel de infracțiuni.
Cifrele indică o creștere a comportamentelor violente care implică minori. Ele nu explică însă motivele din spatele acestei creșteri.
În căutarea unei cauze
În urma unor cazuri mediatizate, care implică copii și adolescenți, rețelele sociale ajung frecvent în centrul conversației publice.
La Iași, poliția a investigat amenințări schimbate între elevi după un conflict care, potrivit relatărilor, s-a desfășurat pe TikTok. La București, medicii de la Spitalul Clinic de Copii „Grigore Alexandrescu” au tratat peste 20 de copii într-o singură zi, după ce aceștia au încercat „Superman Challenge”, o provocare virală care circula în mediul online.
Dezbaterile publice anterioare s-au concentrat asupra provocării „Blue Whale Challenge”, care a determinat autoritățile și instituțiile de învățământ să emită avertismente privind comportamentele potențial periculoase în mediul online și incitarea la tentative de suicid.
Incidentele sunt diferite ca natură, dar au un element comun: s-au desfășurat, cel puțin parțial, prin intermediul platformelor digitale. Întrebarea este dacă rețelele sociale ar trebui înțelese drept o cauză a acestor comportamente sau unul dintre factorii implicați.
Ce spune cercetarea despre violența în rândul tinerilor
Înainte ca platformele sociale precum TikTok, Instagram, Facebook sau YouTube să existe, cercetătorii care studiau violența juvenilă identificaseră o serie de factori asociați comportamentului agresiv.
Într-o analiză publicată în Archives of Disease in Childhood, psihiatrul Philip Graham descrie violența ca rezultat al interacțiunii mai multor influențe, și nu al unei singure cauze. Printre factori se numără violența în familie, sărăcia, șomajul, mediul școlar, consumul de alcool, vulnerabilitățile psihiatrice, trăsăturile de personalitate și expunerea la media. În acest model, media apare ca unul dintre mai mulți factori de risc.
Analiza evidențiază, de asemenea, o concluzie recurentă în cercetările privind violența: copiii expuși unor tipuri similare de conținut media ajung adesea să manifeste comportamente foarte diferite, în funcție de situația familială, sprijinul social, dezvoltarea emoțională și alți factori protectivi.
„Platformele nu creează violență”
„Relația dintre rețelele sociale și agresivitate este extrem de complexă”, spune Monica Mereuță, psihologă clinician și psihoterapeută care lucrează cu copii și adolescenți.
Potrivit acesteia, cercetările sugerează că platformele în sine nu creează violență. În schimb, trebuie acordată atenție tipului de conținut consumat, interacțiunilor care au loc online și vulnerabilităților pe care copiii le aduc deja cu ei în mediile digitale.
Ea indică teorii psihologice potrivit cărora expunerea repetată la conținut violent poate normaliza agresivitatea ca strategie de rezolvare a conflictelor. Alte teorii se concentrează asupra învățării sociale, prin care copiii imită comportamente care par recompensate prin atenție, aprecieri sau recunoaștere publică.
În același timp, spune Mereuță, mediul familial rămâne un indicator important.
„Este puțin probabil ca un adolescent care crește într-un mediu familial stabil și are bune abilități sociale să devină violent doar pentru că folosește Instagram, TikTok sau se joacă jocuri video.”
Factorul familial
Această concluzie apare în mod repetat în interviuri. Mihaela Dinu, psihologă implicată în programele anti-bullying derulate de Salvați Copiii România, spune că cei mici învață mai mult din ceea ce observă decât din ceea ce li se spune.
„Dacă modelul pe care îl văd acasă este unul în care conflictele sunt rezolvate prin agresivitate, copilul poate adopta acel model”, spune ea.
Dinu descrie actele violente drept rezultatul unor frustrări acumulate, mai degrabă decât al unor evenimente izolate. „Ceea ce pare a fi declanșatorul este adesea doar momentul final. În spatele lui se află conflicte nerezolvate, frustrări și poveri emoționale.”
Raoul Dromereschi, consilier în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 6, susține, la rândul său, că familia, școala și grupul de prieteni rămân cele trei medii principale care modelează comportamentul copiilor.
„Mediul digital interacționează cu aceste realități, dar nu le înlocuiește”, spune el.
Copiii online, adulții offline
Pentru Cristina Lupu, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, dezbaterea nu ar trebui să se concentreze exclusiv asupra copiilor.
„Vorbim adesea despre faptul că cei mici nu sunt pregătiți, dar nici adulții nu sunt pregătiți”, spune Lupu.
Potrivit acesteia, alfabetizarea media rămâne limitată între generații, chiar dacă platformele digitale influențează din ce în ce mai mult modul în care oamenii înțeleg lumea.
„Știm cum arată New York-ul chiar dacă nu am fost niciodată acolo. Avem opinii despre țări, oameni și evenimente în funcție de produsele media pe care le-am consumat.”
Lupu susține că filmele, muzica, jocurile video și rețelele sociale contribuie toate la formarea percepțiilor asupra realității. În același timp, avertizează împotriva tratării media drept explicație universală pentru problemele sociale.
„Mediul familial contează. Școala contează. Accesul la consiliere contează. Relațiile contează. Uneori este mai ușor să dai vina pe media decât să privești problemele sistemice mai largi.”
Ce observă frații și surorile
Îngrijorările legate de activitatea online a copiilor nu se limitează la experți și decidenți.
Maria, studentă în vârstă de 20 de ani la Universitatea Națională de Arte din București, spune că fratele ei mai mic urmărește în principal conținut de gaming și videoclipuri în tendințe pe YouTube.
„Nu aș spune că am observat un comportament violent”, spune ea, „dar au existat perioade în care conținutul pe care îl consuma părea să îl facă mai anxios, în special în ceea ce privește somnul.”
Daniel, în vârstă de 24 de ani, care lucrează în domeniul medical, descrie o experiență diferită în cazul fratelui său mai mic.
„Urmărește mai mult conținut violent legat de jocuri video”, spune el. „Am observat uneori schimbări de comportament. Uneori îi este greu să se controleze.”
Cum funcționează algoritmii
Una dintre preocupările ridicate de specialiști se referă la sistemele de recomandare. Platformele de social media sunt concepute pentru a maximiza implicarea utilizatorilor, recomandând conținut similar celui pe care aceștia l-au urmărit sau cu care au interacționat deja.
„Dacă consumi un anumit tip de conținut, platforma îți poate recomanda mai mult conținut de același fel”, spune Cristina Lupu, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent.
Mecanismul nu se aplică doar conținutului violent. El funcționează în egală măsură pentru divertisment, conținut politic, informații despre sănătate sau hobby-uri.
Cercetătorii care studiază comportamentul online au susținut că sistemele de recomandare pot crea, în timp, o expunere repetată la aceleași teme, narațiuni sau comportamente. Unii criminologi au descris rețelele sociale drept un spațiu în care conflictele din lumea offline pot continua, se pot intensifica sau pot deveni vizibile pentru un public mai larg. O mare parte din această cercetare s-a concentrat asupra hărțuirii online și comunicării asociate grupurilor
infracționale, însă cercetătorii descriu din ce în ce mai mult platformele digitale drept medii în care tensiunile existente pot fi amplificate, mai degrabă decât create de la zero.
De ce nu cer copiii ajutorul adulților
O problemă identificată în mod repetat de specialiști este reticența copiilor de a solicita sprijin din partea adulților. Potrivit lui Dinu, mulți copii care se confruntă cu bullying sau suferință emoțională au încercat anterior să ceară ajutor și s-au simțit ignorați sau neînțeleși. Ca urmare, aceștia se îndreaptă adesea către colegii și prietenii lor.
Acest lucru poate fi important în perioada adolescenței, o etapă de dezvoltare în care aprobarea grupului de egali devine frecvent mai importantă decât aprobarea părinților.
„Grupul are o influență enormă”, spune Dinu. „Copiii caută validare de la alți copii.”
Fenomenul pe care România nu îl poate măsura
În ciuda preocupărilor tot mai mari privind relația copiilor cu tehnologia, instituțiile din România nu pot măsura în prezent amploarea utilizării problematice a rețelelor sociale în rândul minorilor.
Potrivit unui răspuns transmis de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, nu există un cod de diagnostic ICD-10 (Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate conexe) dedicat dependenței de rețelele sociale, utilizării internetului sau utilizării smartphone-urilor.
Ca urmare, cazurile sunt în general înregistrate în categorii de diagnostic mai largi, precum tulburările de comportament sau tulburările de control al impulsurilor. Reprezentanții spitalului spun că acest lucru face imposibilă determinarea exactă a numărului de copii spitalizați, tratați sau monitorizați în mod specific pentru utilizarea problematică a tehnologiei.
Deși ICD-11 a introdus tulburarea de gaming ca diagnostic distinct, sistemul nu a fost încă implementat integral în practica medicală din România.
Guvernele se îndreaptă tot mai mult către reglementare
Îngrijorările privind relația copiilor cu rețelele sociale nu mai sunt limitate la România. În ultimii ani, mai multe guverne au introdus sau au propus restricții menite să limiteze accesul minorilor la platformele digitale, în special la rețelele sociale.
Australia a devenit prima țară care a adoptat una dintre cele mai stricte abordări din lume. Legislația aprobată în 2024 și programată să intre în vigoare la sfârșitul anului 2025 obligă marile platforme de social media, inclusiv Facebook și Instagram ale Meta, TikTok, X și YouTube, să împiedice copiii sub 16 ani să își creeze sau să își mențină conturi. Companiile care nu respectă prevederile riscă amenzi de ordinul zecilor de milioane de dolari australieni.
Decizia Australiei a intensificat dezbaterile similare din alte țări.
În Franța, legislația adoptată în 2023 a introdus cerințe privind acordul parental pentru utilizatorii rețelelor sociale cu vârsta sub 15 ani, deși implementarea a întâmpinat dificultăți tehnice și juridice legate de verificarea vârstei.
Norvegia a anunțat planuri de creștere a vârstei minime pentru utilizarea rețelelor sociale la 15 ani și a analizat mecanisme mai stricte de verificare a vârstei, susținând că este nevoie de o protecție mai mare a copiilor în fața platformelor bazate pe algoritmi.
Danemarca, Grecia și Spania au susținut reguli europene mai stricte privind accesul copiilor la rețelele sociale, inclusiv cerințe mai ferme de verificare a vârstei și măsuri suplimentare de protecție a minorilor, în timp ce Uniunea Europeană s-a concentrat asupra responsabilizării platformelor prin Actul privind serviciile digitale (Digital Services Act).
Măsurile reflectă un consens tot mai larg în rândul decidenților politici potrivit căruia platformele digitale ar trebui să aibă o responsabilitate mai mare în protejarea copiilor. În același timp, cercetătorii și specialiștii în dezvoltarea copilului continuă să dezbată cât de eficiente pot fi restricțiile de vârstă luate de unele singure.
Mulți dintre experții intervievați pentru acest articol susțin că reglementarea abordează doar o parte a problemei.
„Mediul familial contează. Școala contează. Accesul la consiliere contează”, spune Cristina Lupu. „Uneori este mai ușor să dai vina pe media decât să privești problemele sistemice mai largi.”
Dincolo de o singură explicație
Niciunul dintre specialiștii intervievați pentru acest articol nu a identificat rețelele sociale drept o explicație de sine stătătoare pentru comportamentul violent în rândul copiilor și adolescenților. În schimb, aceștia au descris o combinație de factori care include relațiile familiale, influența grupului de egali, dezvoltarea emoțională, mediul școlar, expunerea la violență, sănătatea mintală și interacțiunile online.
Cercetările indică o direcție similară. Deși expunerea repetată la conținut violent poate influența atitudinile și comportamentul, aceasta acționează alături de factori sociali, familiali și psihologici mai largi.
În același timp, guvernele din întreaga lume se concentrează tot mai mult asupra reglementării accesului copiilor la rețelele sociale, în timp ce instituțiile românești nu dispun încă de date fiabile privind numărul minorilor afectați de utilizarea problematică a internetului sau a rețelelor sociale.
Provocarea pentru decidenții politici este că unii factori sunt mai ușor de reglementat decât alții. Restricțiile de vârstă, cerințele privind acordul parental și măsurile de protecție implementate de platforme pot fi introduse prin legislație.
Relațiile familiale, dezvoltarea emoțională, inegalitatea socială și accesul la servicii de sprijin sunt mult mai dificil de abordat și sunt factorii pe care specialiștii continuă să îi identifice ca fiind esențiali pentru înțelegerea motivelor pentru care unii copii devin vulnerabili la agresivitate – online, offline sau în ambele medii.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
Adela Cioruță este reporter și social media manager la Snoop.ro. Anterior, a lucrat ca editor pentru revistele de modă Modic și Vous și a publicat materiale în Școala9. De asemenea, a coordonat mai multe ediții ale festivalului Feeric Fashion Week din Sibiu. Pasionată de scris, sport și social media, activitatea sa se concentrează pe povești care explorează probleme sociale și impactul acestora asupra societății.
Acest material a fost realizat în cadrul Programului de Mentorat în Jurnalism al Rațiu Forum 2026, o inițiativă a Fundației Rațiu pentru Democrație și al Think Tank-ului LSE IDEAS. În fiecare an, programul selectează 20 de jurnaliști tineri din România și din regiune și îi conectează cu mentori experimentați din presa europeană, oferindu-le cadrul și sprijinul necesare pentru a dezvolta materiale jurnalistice ambițioase. Cel mai bun material este recompensat cu o bursă integrală la o școală de vară pentru jurnaliști, în Marea Britanie.
Articole scrise în cadrul Programului de Mentorat în Jurnalism al Rațiu Forum 2026:
În Transnistria, frazele se opresc înainte de a ajunge la capăt
Un vis sau o grădină Ghetsimani a locuințelor
Transnistria: cum reaprinde războiul din Ucraina conflictul separatist al Rusiei, uitat de decenii
Rațiu Forum a deschis înscrierile pentru ediția 2027 a Programului de mentorat pentru jurnaliști. Detalii AICI.
Rațiu Forum Journalism Mentorship Program este un program de mentorat destinat jurnaliștilor din România și din regiune aflați la început de carieră. Programul sprijină dezvoltarea abilităților de jurnalism de investigație și storytelling prin mentorat individual, sesiuni de formare, schimb de experiență între participanți și lucru practic pe un material jurnalistic original. Rațiu Forum le oferă susținere, timp, îndrumare de la profesioniști cu decenii de experiență și un cadru în care pot aborda subiecte grele. Anul acesta, articolele noastre au scos la lumină neglijența din maternitățile private românești, exploatarea muncitorilor migranți și presiunile identitare din Transnistria.
Programul începe cu o întâlnire la Turda, unde participanții își prezintă ideile de subiect în fața întregii echipe de mentori și primesc feedback. Ulterior, fiecare participant este asociat cu unul dintre cei opt mentori și lucrează împreună pe parcursul a patru luni, de la cercetarea subiectului și dezvoltarea ideii până la realizarea materialului final.
Participanții beneficiază de mentorat personalizat, oportunități de networking cu jurnaliști și experți media europeni, posibilități de publicare și vizibilitate, precum și șansa de a concura pentru un loc finanțat integral la o școală internațională de vară din Marea Britanie.
Mentorii ediției 2026-2027 sunt:
Owen Bennett-Jones
Jurnalist și broadcaster cu peste 30 de ani de experiență la BBC. A fost corespondent BBC în Pakistan și a relatat din Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa. A prezentat timp emisiunea Newshour a BBC World Service și este autorul unor cărți despre politica și istoria Pakistanului.
Elena Vijulie Tănase
Jurnalistă cu experiență în radio și televiziune și fostă directoare a Radio Europa Liberă România. A condus echipa RFE/RL România între 2020 și 2026, iar anterior a lucrat la BBC și Digi24. Are studii în istorie și științe politice și este cunoscută pentru documentarele sale despre istoria recentă a României.
Romana Puiuleț
Jurnalistă de investigație și cofondatoare RISE Project, cu peste 20 de ani de experiență în jurnalism. A lucrat în presa scrisă și televiziune, concentrându-se în special pe investigații și anchete video. A abordat subiecte precum corupția, justiția, migrația, criminalitatea organizată, mediul și utilizarea fondurilor publice, inclusiv în proiecte jurnalistice transfrontaliere.
Alison Mutler
Jurnalistă cu o carieră de peste trei decenii, care a relatat despre România încă din perioada Revoluției din 1989. A scris pentru ITN, Daily Telegraph, CNN și BBC, iar timp de 25 de ani a fost corespondent-șef al Associated Press pentru România și Moldova. Din 2019 lucrează la Universul.net, unde este directoare din 2021.
Dan Perry
Jurnalist internațional cu o vastă experiență în presa globală. A fost redactor-șef al Associated Press pentru Europa și Africa și pentru Orientul Mijlociu și a ocupat poziții de conducere în mai multe birouri internaționale ale agenției. În prezent este editorialist pe teme internaționale pentru Newsweek și The Forward și autorul newsletterului Ask Questions Later. A coordonat proiecte jurnalistice premiate, inclusiv o serie de investigații care a primit Premiul Pulitzer în 2019.
Christoph Plate
Expert german în media și analist politic, în prezent director al Media Programme South East Europe al Konrad-Adenauer-Stiftung. Are o experiență internațională extinsă în jurnalism și analiză politică. A relatat din Africa în timpul războaielor civile din Somalia, Sierra Leone, Liberia, și din Rwanda în timpul genocidului din 1994. A lucrat pentru Der Spiegel și Neue Zürcher Zeitung și a ocupat poziția de redactor-șef adjunct al Schwäbische Zeitung.
Adam Reichardt
Redactor-șef al revistei New Eastern Europe, una dintre cele mai importante publicații dedicate Europei Centrale și de Est. Este, de asemenea, co-gazda podcastului Talk Eastern Europe. A coordonat anterior Warsaw Euro-Atlantic Summer Academy și a fost implicat în proiecte internaționale dedicate Ucrainei și regiunii. A fost nominalizat la European Press Prize și inclus în lista „New Europe 100” a inovatorilor din regiune.
Mariana Rață
Este co-fondatoare Asociației Media Alternativa care deține licența televiziunii independente TV8 din Republica Moldova. Editor senior la TV8, ea conduce departamentul de Investigații și este gazda emisiunii Cutia Neagră. De-a lungul carierei a primit mai multe premii naționale și internaționale pentru investigațiile despre corupție.
Mai multe informații pe site-ul ratiuforum.com
