Mai multe instanțe din țară au recunoscut supremația dreptului european și aplică deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în ceea ce privește prescrierea faptelor penale.
După două decizii recente ale instanței supreme care au dat fiori „suveraniștilor” din justiție – care militează pentru închiderea a mii de dosare penale – instanța supremă pregătește o hotărâre care să uniformizeze practica.
Curtea de Apel Timișoara sau Curtea de Apel Brașov au pronunțat mai multe astfel de decizii prin care au dispus rejudecarea unor dosare, chiar dacă instanțele inferioare au considerat că procesele trebuie încetate deoarece a intervenit prescrierea faptelor ca urmare a două decizii ale Curții Constituționale.
Încă din octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara a dat dreptate DNA și a stabilit într-un proces în care doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru „folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, dacă fapta a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene” că trebuie să aplice dreptul comunitar.
„Clauza de aderare la Uniunea Europeană cuprinde în subsidiar o clauză de conformitate cu dreptul U.E., potrivit căreia toate organele naţionale ale statului sunt obligate în principiu să implementeze şi să aplice dreptul U.E”, se arată în motivarea judecătorilor Marinel Florea și Adriana Stoicescu de la CA Timișoara.
Cei doi mai arată că „în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că principiul legalităţii incriminării şi a pedepselor nu este unul absolut putând suferii în anumite situaţii ingerinţe, prin restrângerea sa, dacă interese superioare o cer. (…) se poate afirma că nici principiul aplicării legii penale mai favorabile nu este unul absolut putând suferii în cazul unui interes superior ingerinţe, dacă este cazul”.
Justiția europeană versus interese dâmbovițene. Risc sistemic de impunitate
O altă ipoteză lansată de cei doi magistrați demonstrează că deciziile din 2018 și 2022 ale Curții Constituționale privind termenele de prescripție, precum și hotărârea instanței supreme din 2022 privind legea penală mai favorabilă „generează un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în special în cauzele a căror complexitate impune efectuarea unor cercetări mai îndelungate de către autoritățile penale.
Or, existența unui asemenea risc sistemic de impunitate constituie un caz de incompatibilitate cu cerințele articolului 325 alineatul (1) TFUE și ale articolului 2 alineatul (1) din Convenția PIF”, se mai arată în motivarea celor doi.
Ei mai arată că „obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicate Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alineatul (1) din cartă”.
Mai mult, „prevederile art. 5 Cod penal ce reglementează principiul aplicării legii penale mai favorabile nu poate fi interpretat şi aplicat în contradicţie cu supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii”.
Supremația dreptului comunitar
Florea și Stoicescu mai arată că „în jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că competenţa de interpretare şi aplicare a dreptului naţional revine instanţelor judecătoreşti, acestea având obligaţia să asigure supremaţia aplicării normelor dreptului comunitar, inclusiv obligaţia de a aplica Hotărârile CJUE, atunci când acestea se referă la norme infraconstituţionale.
Pe de altă parte principiul aplicării legii penale mai favorabile nu este un drept absolut, aşa cum nici principiul legalităţii incriminării şi a pedepselor nu este unul absolut; ambele principii putând suferii ingerinţe dacă interese superioare o cer”.
În septembrie anul trecut, Curtea de Apel Brașov a respins o contestație în anulare după ce cinci condamnați pentru evaziune fiscală au susținut că faptele pentru care au fost condamnați s-au prescris.
În plus, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F şi s-a dispus obligarea acestora la plata prejudiciului fiscal, conţinând şi sume privind taxa pe valoare adăugată (TVA), produs în cuantum total de 13.964.482 lei (aproximativ 3.240.000 de euro).
TVA ține de interesul financiar al UE
Curtea de Apel Brașov arată că „prezenta cauză are ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală privind taxa pe valoare adăugată (TVA), ceea ce determină aplicabilitatea directă a prevederilor dreptului Uniunii Europene prin care se statuează necesitatea de a se combate frauda contra intereselor financiare ale Uniunii Europene”.
Judecătorii brașoveni mai arată că prin Decizia nr. 43/2023 Înalta Curte „a constat că prin contestaţia în anulare nu se pot remedia vicii de judecată privind fondul cauzei (vitium in judicando), precum este aplicarea greşită a normei de drept penal material privind prescripţia răspunderii penale în baza unei legi penale mai favorabile (mitior lex), ci doar greşita aplicare a unor norme de procedură (vitium in procedendo), ceea ce nu se încadrează în acest caz de contestaţie în anulare.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel va proceda la aplicarea Decizia nr. 43/2023, constatând că nu se poate invoca cauza de încetare a procesului penal privind prescripţia răspunderii penale, astfel că nu mai consideră necesar analizarea aplicării în cauză a Deciziei nr. 67/2022”, se arată în decizia instanței.
Justiția europeană versus interese dâmbovițene. Condamnări cu suspendare
Un alt complet de la Curtea de Apel Brașov a decis, in decembrie 2023, că un alt caz de evaziune fiscală nu s-a prescris, deși instanța inferioară a decis încetarea procesului penal.
În același timp, au fost menținute măsurile asiguratorii pe averile celor doi inculpați pentru a acoperi paguba de 1.511.823 de lei.
În apel, judecătorii i-au condamnat pe cei doi evazioniști la închisoare cu suspendare și au decis că trebuie să plătească 1,5 milioane de lei. „Dispozițiile menționate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare”.
În plus, Curtea de apel constată că „potrivit dispoziţiilor hotărârii preliminare a CJUE, dreptul Uniunii impune instanţelor naţionale obligaţia recunoaşterii efectului de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale a actelor de întrerupere care au intervenit anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei 297/2018 a Curţii Constituţionale a României, cu consecinţa începerii curgerii unui nou termen de prescripţie prevăzut de art. 154 Cod penal”.
„Dreptul Uniunii Europene are prioritate faţă de legile interne”
Tot la Brașov, un alt complet a decis că deciziile CJUE trebuie aplicate chiar și în cazurile de corupție, mai exact fiind vorba de obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene.
În cazul a trei inculpați față de care Tribunalul Brașov a decis încetarea procesului penal ca urmare a deciziei Curții Constituționale din 2022 privind prescripția, DNA a făcut apel și a cerut aplicarea directă a Hotărârii din 24 iulie 2023 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi, în consecinţă, condamnarea inculpaţilor. Curtea de Apel Brașov a decis rejudecarea dosarului, nu încetarea procesului.
„Curtea de Apel subliniază că hotărârea preliminară a Curţii de Justiţie este obligatorie (cauza C-173/09, Elchinov, Hotărârea din 5 octombrie 2010, Marea Cameră, pct. 29 și urm.), inclusiv considerentele sale, pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.
Mai mult, potrivit Constituţiei României, dreptul Uniunii Europene are prioritate faţă de legile interne, art. 148 alin. 2 din Constituţie statuând în acest sens următoarele: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
În concluzie, Curtea de Apel constată că eventuala restrângere a sferei de aplicare a principiului legii penale mai favorabile nu poate fi decât rezultatul procesului de echilibru între principiile concurente, cum este cel referitor la protecţia intereselor financiare ale Uniunii, efectuat de către Curtea de Justiţie, aşa cum însăşi Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au procedat anterior în aceeaşi materie prin deciziile mai sus amintite.
Practica europeană
Justiția europeană versus interese dâmbovițene. Un alt dosar în care a fost evocată de judecători decizia CJUE este cel al afaceristului Dan Tartagă, patronul fabricii de zahăr Bod.
El a cerut să se constate încetarea procesului penal în cazul infracțiunii de evaziune fiscală. Curtea de Apel Brașov a stabilit că „aplicabilitatea în speţă a hotărârii instanţei europene, Curtea are în vedere că, potrivit art. 148 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Dispoziţia constituţională citată nu face altceva decât să consacre la cel mai înalt nivel legislativ principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene, asumat de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007.
Principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene asupra dreptului naţional, dezvoltat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pe baza dispoziţiilor tratatelor Comunităţii Europene, este explicitat în mod lipsit de echivoc în hotărârea pronunţată în Cauza 6/64 – Flaminio Costa/ENEL”, se arată în motivarea instanței.
În plus, „transferul operat de către state, din ordinea lor juridică internă în beneficiul ordinii juridice comunitare, al drepturilor și obligațiilor corespunzătoare dispozițiilor din tratat are drept consecință o limitare definitivă a drepturilor lor suverane în raport cu care nu poate avea întâietate un act unilateral ulterior incompatibil cu noțiunea de Comunitate”.
Magistrații mai arată că „principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct”.
Ce spune ÎCCJ în două dosare
Acestor spețe li se adaugă două decizii ale instanței supreme care au decis, recent, să aplice hotărârile CJUE privind prescripția dosarelor penale din România. Astfel, pe 30 ianuarie, primul verdict al Înaltei Curţi care respectă deciziile Curţii de Justiţie a UE privind prescripţia a fost dat în dosarul milionarului Dragoş Dobrescu.
Judecătorii Iulian Dragomir și Cristina Rotaru-Radu nu au încetat procesul de corupţie al milionarului Dobrescu pe motiv că ar fi intervenit prescripţia şi a decis rejudecarea dosarului. „În problematica prescripției răspunderii penale instanțele naționale au aplicat decizia CCR 358/2022 și ulterior, Decizia ICCJ 67/2022 și nu au aplicat în mod direct dreptul Uniunii Europene, deși jurisprudența Curții de la Luxembourg, chiar cea privind România, ar fi permis aceasta.
Ca urmare a sesizării CJUE și a pronunțării acestei hotărâri, aceasta a căpătat caracter obligatoriu pentru materia infracțiunilor relaționate cu protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Nu rămâne, ca atare, la latitudinea judecătorului naţional dacă o aplică sau nu.
Prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană statele membre au transferat drepturile și obligațiile ce decurg din tratat de la sistemul lor juridic intern către cel al Uniunii, limitându-și suveranitatea și dând naștere unui corp de drept cu caracter obligatoriu, atât pentru cetățenii lor, cât și pentru ele însele (…)
Hotărârile preliminare au putere obligatorie în cauzele inițiale, unde au fost formulate întrebările preliminare, atât pentru instanțele de fond, cât și pentru cele din calea de atac sau de casație. Instanțele nu sunt îndreptățite să ignore decizia, să modifice conținutul acesteia sau să decidă contrar acesteia”, arată Înalta Curte în motivarea deciziei din dosarul lui Dragoş Dobrescu.
CJUE interpretează dreptul UE
Pe 9 februarie 2024, un alt complet de la instanța supremă a decis să dea precădere dreptului european și a aplicat hotărârile CJUE în faza de apel, într-un caz de evaziune fiscală.
Astfel, judecătoarele Simona Elena Cîrnaru, Ioana Bogdan și Oanan Burnel, au ajuns la concluzia că „pentru a garanta perceperea integralității încasărilor din TVA și, prin aceasta, protecția intereselor financiare ale Uniunii, statele membre dispun de libertatea de alegere a sancțiunilor aplicabile, care pot să îmbrace forma unor sancțiuni administrative, a unor sancțiuni penale sau a unei combinații a celor două.
Sancțiunile penale pot să fie indispensabile pentru a combate în mod efectiv și disuasiv anumite cazuri de fraudă gravă în materie de TVA (Hotărârea M.A.S și M.B., pct. 33-34, Hotărârea Taricco, pct. 39).
Curtea de Justiție a statuat, mutatis mutandis, în mod repetat, că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii, articolul 325 alineatul (1) TFUE putând acoperi nu numai fapte care cauzează efectiv o pierdere de resurse proprii, ci și tentativa de comitere a unor asemenea fapte (Hotărârea Euro Box Promotion s.a, pct. 187)”, se arată în motivarea deciziei.
Cele trei judecătoare mai arată că, „urmare a aderării la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, România a acceptat: i) supremația ordinii juridice comunitare și efectul direct al anumitor dispoziții de drept al Uniunii, ii) competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene de interpretare a dreptului Uniunii și iii) efectul obligatoriu al acestei interpretări pentru statele membre, în vederea asigurării unității și eficacității acestui drept”.
Instanța mai consider că „tratatul CEE constituie carta constituțională a unei comunități de drept, iar caracteristicile esențiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt, în special, supremația acesteia în raport cu dreptul statelor membre și efectul direct al unei întregi serii de dispoziții aplicabile acestor state și resortisanților lor (Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend &Loos, C-26/62, Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa, C-6/64, Hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal, C-106/77” și că „supremația ordinii juridice comunitare a fost confirmată de ratificarea, fără rezerve, a tratatelor de modificare a Tratatului CEE și, în special, a Tratatului de la Lisabona și reafirmată jurisprudențial în mod constant de către Curtea de Justiție, care a statuat că preeminența dreptului unional impune statelor membre să dea efect deplin normelor Uniunii care au efect direct, dreptul statelor membre neputând aduce atingere efectului recunoscut acestor norme pe teritoriul lor”.
Reacția Curții de Apel București
Față de toate aceste exemple de cazuri în care judecătorii au dat prioritate dreptului european față de cel national, a luat atitudine Curtea de Apel București 9CAB), polul conservator al sistemului judiciar din România. Astfel, judecătoarele Andreea Ionescu si Adina Radu de la CAB au sesizat instanța supremă în vederea pronunțării unei dezlegări de drept în aplicarea deciziilor CCR și ÎCCJ referitoare la prescripție, decizii prin care mii de dosare penale s-au închis și tot atâția inculpați periculoși au scăpat în baza unor interpretări ale legilor.
Cele două, preocupate de respectarea drepturilor inculpaților, au transmis ÎCCJ cinci întrebări formulate sub umbrela largă a respectării drepturilor omului.
Prin acest demers, o hotărâre prealabilă, Curtea de Apel București speră să pună capăt interpretărilor contradictorii ale instanțelor privind termenul de prescripție.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[…] PRESShub a arătat că mai multe instanțe importante din țară au început să aplice hotărârea CJUE privind prescrierea faptelor penale din România. Astfel, după Curțile de Apel Timișoara și Brașov, a instanței supreme, a venit rândul Curții de Apel Craiova să recunoască supremația dreptului european în detrimentul normelor interne. […]