Pe 23 august intră în vigoare regulamentul Uniunii Europene care cere din 2032 ca fiecare model nou de mașină omologat în UE să conțină cel puțin 15% plastic reciclat, iar din 2036 pragul va urca la 25%.
Regulamentul introduce, însă, mult mai mult decât o țintă pentru plastic: constructorii vor trebui să proiecteze mașinile astfel încât să poată fi mai ușor demontate și reparate, să recupereze mai multe materiale și să suporte o parte mai mare din costurile reciclării.
În paralel, UE înăsprește regulile pentru exportul mașinilor rulate, astfel încât vehiculele scoase din uz să nu mai poată fi trimise în afara Uniunii sub forma unor automobile second-hand.
O premieră în industria auto europeană
Uniunea Europeană introduce pentru prima dată obligații privind cantitatea minimă de plastic reciclat care trebuie utilizată la fabricarea vehiculelor, într-o reformă care urmărește să păstreze mai multe materiale în economia europeană și să reducă utilizarea materiilor prime virgine importate.
Regulamentul intră în vigoare la 13 august, la 20 de zile după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Intrarea în vigoare nu înseamnă că toate obligațiile devin imediat aplicabile. Cadrul general va începe să se aplice de la 1 septembrie 2028, iar mai multe cerințe vor fi introduse ulterior, până în anii 2030.
Plastic reciclat
Una dintre cele mai importante schimbări privește plasticul folosit în automobile. Fiecare tip nou de vehicul omologat de la 1 septembrie 2032 va trebui să conțină minimum 15% plastic reciclat, calculat în funcție de greutatea materialului plastic și provenit din deșeuri post-consum.
Pentru tipurile noi de vehicule omologate de la 1 septembrie 2036, proporția minimă va crește la 25%.
Cel puțin 20% din cantitatea necesară pentru atingerea primei ținte va trebui să provină din plastic reciclat din vehicule scoase din uz sau din piese și componente îndepărtate din vehicule în timpul perioadei de utilizare.
Obligația urmărește crearea unei piețe pentru plasticul recuperat din industria auto și reutilizarea acestuia în producția de noi vehicule. Regulamentul exclude din calcul anumite materiale, inclusiv elastomerii proveniți din anvelope și unele materiale plastice termorigide.
Comisia poate introduce derogări temporare dacă anumite categorii de plastic reciclat nu sunt disponibile în cantități suficiente sau dacă prețurile devin atât de ridicate încât respectarea țintelor ar deveni excesiv de dificilă.
Noile reguli pregătesc și introducerea unor praguri pentru alte materiale importante. Comisia trebuie să stabilească cerințe minime pentru oțelul reciclat și aluminiul reciclat după efectuarea evaluărilor privind disponibilitatea materialului, capacitatea industriei și efectele economice.
Pentru oțel, Comisia trebuie să analizeze până în septembrie 2027 fezabilitatea unei cote minime și să adopte ulterior regulile necesare. Pentru aluminiu, actul european prevede stabilirea unei cote minime și a unei date de aplicare care nu poate fi mai târzie de august 2033.
Regulamentul permite evaluarea ulterioară și a unor ținte pentru magneziu și materii prime critice, în funcție de evoluția tehnologiilor de reciclare și de disponibilitatea materialelor.
Comisarul european pentru mediu, reziliența apei și o economie circulară competitivă, Jessika Roswall, a declarat că schimbarea urmărește integrarea reciclării în întregul proces de proiectare și producție al automobilelor.
„Noul Regulament privind vehiculele scoase din uz stabilește un nou standard european pentru modul în care vehiculele trebuie proiectate, produse și recuperate. Este vorba despre mai mult decât reciclare – este vorba despre securizarea materialelor critice și transformarea sectorului nostru auto într-unul cu adevărat circular. Fiecare mașină dezmembrată, fiecare tonă de oțel, aluminiu, cupru sau plastic recuperată reprezintă un pas către o Europă mai rezilientă”, a declarat Roswall.
Demontarea/repararea noilor mașini
O altă schimbare începe înainte ca mașina să ajungă la reciclare. Producătorii vor trebui să proiecteze vehiculele astfel încât piesele și componentele relevante să poată fi îndepărtate mai ușor de instalațiile autorizate de tratare.
Obiectivul este ca piesele să poată fi înlocuite, reutilizate, reciclate, recondiționate sau refabricate acolo unde acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic.
Pentru tipurile noi de vehicule omologate de la 1 septembrie 2032, proiectarea nu va putea împiedica îndepărtarea pieselor și componentelor identificate în regulament. Bateriile vehiculelor electrice, pachetele acestora și motoarele electrice de tracțiune trebuie să poată fi scoase și înlocuite fără distrugerea lor inutilă.
Producătorii vor trebui să ofere operatorilor informații detaliate despre modul în care componentele pot fi îndepărtate și înlocuite atât în timpul utilizării, cât și după ce vehiculul devine deșeu.
Această obligație urmărește să permită atelierelor, dezmembratorilor și reciclatorilor să păstreze o valoare mai mare din mașină înainte ca materialele să ajungă la mărunțire și reciclare.
Piese de schimb second-hand
Regulamentul încearcă să crească și disponibilitatea pieselor second-hand. Statele membre vor trebui să stimuleze reutilizarea, refabricarea, modernizarea și recondiționarea pieselor și componentelor începând din septembrie 2029.
La tratarea vehiculelor vor continua să existe obiective privind cantitatea recuperată. Din 2030, cel puțin 95% din greutatea medie a unui vehicul, fără baterii, trebuie reutilizată sau valorificată, iar cel puțin 85% trebuie reutilizată sau reciclată.
Din 2032 va exista și o țintă separată pentru plasticul din vehiculele scoase din uz. Operatorii trebuie să recicleze anual cel puțin 30% din greutatea medie a plasticului conținut de vehiculele tratate, cu excluderile prevăzute pentru anumite materiale.
Colectare, transport si tratarea mașinilor casate
Responsabilitatea financiară a constructorilor va fi de asemenea extinsă. Producătorii sau organizațiile create în numele lor vor trebui să contribuie la costurile colectării, transportului și tratării vehiculelor scoase din uz.
Sistemul de responsabilitate extinsă a producătorului urmărește să lege costul final al reciclării de deciziile luate în faza de proiectare. O mașină care poate fi dezmembrată mai ușor și ale cărei materiale pot fi recuperate mai eficient ar trebui să genereze costuri mai mici și materiale cu o valoare mai mare.
Vicepreședintele executiv al Comisiei pentru prosperitate și strategie industrială, Stéphane Séjourné, a legat noile reguli de securitatea economică europeană.
„Regulamentul privind vehiculele scoase din uz nu privește doar deșeurile, privește reziliența și viitorul industrial al Europei. Ne ajută să reducem dependențele de furnizorii externi, consolidează securitatea economică a Europei și păstrează resurse strategice în UE. Aceasta nu este doar o politică de mediu bună – este o politică industrială pragmatică”, a declarat Séjourné.
Când se termină „viața” unei mașini
O parte importantă a reformei privește mașinile care dispar din circuitul european fără să existe informații clare despre modul în care au fost tratate. Regulamentul introduce cerințe suplimentare pentru trasabilitatea vehiculelor și criterii comune pentru a diferenția o mașină rulată de un vehicul care a ajuns efectiv la sfârșitul vieții.
În cazul unei mașini implicate într-un accident, compania de asigurări sau expertul care evaluează daunele va trebui să stabilească și dacă vehiculul îndeplinește criteriile pentru a fi considerat vehicul scos din uz.
Autoritățile vor putea solicita proprietarului documente care demonstrează că o mașină asupra căreia există dubii nu este un vehicul scos din uz. Dovada poate fi o evaluare a stării vehiculului sau un certificat valabil privind aptitudinea de circulație.
Pentru transferurile de proprietate din interiorul UE, obligațiile sunt mai ample pentru comercianți decât pentru persoanele fizice. Operatorii economici care vând vehicule rulate vor trebui să demonstreze cumpărătorului că mașina nu este un vehicul scos din uz.
Pentru tranzacțiile obișnuite între persoane fizice, această documentație nu va fi cerută în mod general. Obligația apare dacă mașina a fost declarată daună economică totală sau dacă vânzarea este realizată integral printr-o platformă online fără predarea fizică a vehiculului între vânzător și cumpărător.
Limitare la exportul de mașini uzate
Regulamentul înăsprește și exporturile de mașini rulate către țările din afara UE. Noile controale se vor aplica de la 1 septembrie 2031.
De la acea dată, un vehicul va putea fi exportat numai dacă nu este clasificat drept vehicul scos din uz și este apt pentru circulație la momentul depunerii declarației de export. Vehiculele recunoscute oficial ca având interes cultural special beneficiază de o excepție de la cerința privind aptitudinea de circulație.
Pentru fiecare vehicul exportat, autoritățile vamale vor avea acces la numărul de identificare al vehiculului și la statul membru în care acesta a fost înmatriculat ultima dată, precum și la informațiile care confirmă starea sa.
Verificările vor deveni electronice, prin conectarea sistemelor vamale cu registrele relevante. Dacă informațiile nu confirmă că vehiculul îndeplinește condițiile, acesta nu va fi eliberat pentru export.
Măsura urmărește să împiedice exportarea unor vehicule care sunt în realitate deșeuri sub aparența unor mașini second-hand, situație care poate transfera costurile de dezmembrare și poluarea către țări cu sisteme mai slabe de tratare a deșeurilor.
Alte tipuri de vehicule care intră sub incidența noului regulament
Noile reguli nu rămân limitate la autoturisme și camionete. Domeniul lor de aplicare se va extinde progresiv la vehicule speciale, camioane, autobuze, remorci, motociclete și alte vehicule din categoriile prevăzute de legislația europeană.
Pentru camioane, autobuze și mai multe categorii de vehicule grele, precum și pentru motociclete, extinderea generală este prevăzută de la 1 septembrie 2031, deși nu toate obligațiile se vor aplica identic fiecărei categorii.
Comisia estimează că între 10 și 12 milioane de vehicule ajung anual la sfârșitul vieții în Europa. Aceste vehicule conțin cantități importante de oțel, aluminiu, cupru, plastic și alte materiale care pot fi recuperate.
Sectorul auto este unul dintre marii consumatori europeni de materii prime. Înaintea adoptării regulamentului, reciclarea vehiculelor ajunsese la aproximativ 85% din materialele pe care le conțin, însă o mare parte era reprezentată de metale mărunțite, iar numai aproximativ 19% din plasticul provenit din vehiculele scoase din uz era reciclat.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
(Sursa foto: John Rapone / Pexels.com)
