Cu prilejul Zilei Justiției, judecătoarea Ramona Grațiela Milu, membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a publicat pe juridice.ro un text în care enumeră zece direcții de reformă legislativă a sistemului judiciar. Ea vorbește, printre altele, despre ineficiența mecanismului de tragere la răspundere penală a magistraților, despre concentrarea puterii în mâinile președinților de instanțe prin delegări care ajung, potrivit datelor citate, la aproape două treimi din funcțiile de conducere.
Milu își deschide intervenția printr-un motto din Voltaire „Fiecare om este vinovat de tot binele pe care nu l-a făcut” și cu precizarea că textul apare „în mijlocul confruntării dintre orientări diametral opuse, între menținerea status quo-ului și reforma justiției”. Judecătoarea insistă asupra ideii că întregul sistem datorează justițiabililor „mai multă predictibilitate, transparență, accesibilitate și eficiență”, pentru că, spune ea, „oamenii nu pot avea încredere în ceea ce nu înțeleg”.
Răspunderea penală a magistraților
Primul punct al textului vizează mecanismul de tragere la răspundere penală a magistraților. Milu susține că actuala soluție legislativă, aplicabilă din 2022 după desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), rămâne „lipsită de eficiență”, organismul care i-a preluat atribuțiile fiind menținut, „în stare de funcționare precară din punctul de vedere al resursei umane”. Ca argument statistic, autoarea citează rapoartele Rule of Law Romania, potrivit cărora în 2023 au fost doar două puneri sub acuzare ale unor magistrați, iar în 2024 doar șase.
Judecătoarea pledează pentru desființarea oricărei structuri separate de anchetă a magistraților și revenirea competențelor la DNA și DIICOT, poziție pe care o sprijină prin trimiteri repetate la opiniile Comisiei de la Veneția din 2018, 2019 și 2021. Din avizul acesteia din urmă, Milu citează concluzia potrivit căreia independența judiciară „nu este o prerogativă sau un privilegiu personal al unui judecător”, argument folosit pentru a respinge ideea unui tratament penal special pentru magistrați.
Conducerea instanțelor
Următorul segment al textului este dedicat modului de ocupare a funcțiilor de conducere din instanțe. Milu cere revenirea la concursul pentru funcțiile de vicepreședinte, similar celui pentru președinți, așa cum exista înainte de legile justiției din 2022, argumentând că o procedură concurențială „conferă legitimitate și profesionalism în exercitarea atribuțiilor manageriale”.
Judecătoarea prezintă o statistică potrivit căreia, în prima procedură de concurs din 2026, din 143 de funcții de conducere scoase la concurs, doar 26 de președinți au fost numiți efectiv, alte 117 funcții rămânând neocupate prin numire — situație care, spune ea, alimentează recurgerea sistematică la delegări.
Ca exemplu concret, citează cazul a doi judecători de la Curtea de Apel București, delegați de la Tribunalul Giurgiu, care ocupă de peste un an funcții de conducere, deși legea limitează delegarea la maximum un an, cu o singură prelungire. Cel mai grăitor caz statistic invocat este ședința CSM din 9 iulie 2025, când, alături de patru numiri efective, au fost aprobate 50 de delegări noi și 92 de prelungiri de delegare. „În anumite situații concrete, chiar de pe raza Curții de Apel București, am constatat că s-a realizat chiar o dublă delegare, respectiv delegarea în funcții de conducere a unor judecători delegați în funcție de execuție de la alte instanțe (ex. 1: jud. Pencea Adriana, delegată în funcție de execuție de la Tribunalul Giurgiu, delegată în funcția de vicepreședinte al Curții de Apel București de mai mult de 1 an; ex. 2: jud. Udrea Mirela Zina, delegată în funcție de execuție de la Tribunalul Giurgiu, delegată în funcția de președinte al Secției a IV-a civile la Curtea de Apel București de mai mult de 1 an)”, arată Milu.
Autoarea leagă acest mecanism de un risc structural mai larg și anume dependența președinților de instanțe de propriile decizii de delegare ar conduce, potrivit ei, la „o foarte probabilă fidelizare excesivă față de președinte” din partea celor delegați în colegiile de conducere. Ea consideră că actuala concentrare a puterii, „în special a președinților curților de apel”, conturează premisele unui „potențial model managerial autoritar” și reprezintă un regres față de cadrul legislativ anterior anului 2022.
Judecătoarea cere, de asemenea, introducerea unui termen legal obligatoriu de maximum șase luni pentru declanșarea concursurilor de numire în funcțiile de conducere vacante, respingând explicația vehiculată de conducerea sistemului potrivit căreia aceste funcții nu ar fi atractive. „Premisa pentru a verifica atractivitatea procedurilor este chiar declanșarea procedurilor de concurs”, mai susține Milu.
Promovarea în carieră
Referitor la promovarea în funcții de execuție, Milu observă că, în ultimii trei ani, numărul candidaților înscriși la concursurile pentru tribunale a fost constant inferior numărului de posturi scoase la concurs — de exemplu, în 2025, 332 de candidați pentru 394 de locuri. Ea pledează pentru revenirea la concursul național organizat cu sprijinul Institutului Național al Magistraturii, pe care îl consideră „mult mai potrivit” și „mai bine acceptat de către colegi” decât actualul sistem bazat pe evaluarea hotărârilor. Critici similare formulează și cu privire la promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde interviul din fața Secției de judecători a CSM nu presupune, în prezent, niciun punctaj, ci doar calificativul „admis” sau „respins”.
Răspunderea disciplinară și transparența
Un alt aspect analizat vizează practica nepublicării hotărârilor disciplinare, nici măcar anonimizate. Milu cere schimbarea acestei practici, argumentând că motivarea publică a soluțiilor „echivalează cu un semnal de asumare a responsabilității din partea membrilor Consiliului”. Ea propune totodată ca soluția fiecărui membru al secțiilor disciplinare să fie indicată nominal, „ca dovadă de asumare a responsabilității”.
Judecătoarea semnalează și întârzieri semnificative la redactarea hotărârilor de recurs în materie disciplinară la nivelul completurilor de 5 judecători ale ÎCCJ, considerând că prelungirea stării de incertitudine este „dăunătoare atât pentru cariera fiecărui magistrat cercetat, cât și pentru încrederea în sistemul judiciar”. În aceeași secțiune, propune consolidarea Codului deontologic în raport cu jurisprudența recentă a CEDO privind libertatea de exprimare a magistraților — invocând cauza Danileț împotriva României — și extinderea garanțiilor avertizorului de integritate și asupra magistraților.
Inspecția Judiciară și transparența completurilor
Milu cere o definire mai clară a rolului Inspecției Judiciare, care ar trebui să funcționeze fie ca instituție autonomă, fie ca organism-suport al CSM, fără a avea, în acest din urmă caz, calitate procesuală de a ataca hotărârile Consiliului. Ea propune și publicarea soluțiilor de clasare, considerând că transparența întregii proceduri disciplinare contribuie la creșterea încrederii în justiție.
Un alt punct vizează modificarea compunerii completurilor de judecată, pentru care judecătoarea cere obligația legală de a publica și atașa la dosar extrasul din hotărârea de colegiu ce stă la baza oricărei schimbări, cu argumentul că „profesionalismul este garanția esențială a independenței judecătorului”.
Formare, digitalizare și eficiență
În ultimele capitole Milu susține reducerea duratei cursurilor Institutului Național al Magistraturii de la trei la doi ani și recunoașterea acestei perioade ca vechime utilă pentru promovare.
Pledează, de asemenea, pentru simplificarea procedurilor judiciare și regândirea sistemului de taxe judiciare, amintind că CSM a înaintat deja Ministerului Justiției, în februarie 2026, un pachet de propuneri în acest sens. Textul se încheie cu un apel la introducerea inteligenței artificiale în fluxurile de lucru ale instanțelor, prin crearea unui „asistent virtual al judecătorului”. De-a lungul textului, Milu subliniază că majoritatea pozițiilor sale au fost împărtășite și de procurorii consultați în adunările generale din ianuarie 2026, precum și de o parte a judecătorilor care au răspuns la un chestionar intern privind problemele curente ale sistemului. Judecătoarea își încheie textul fără pretenția unei liste exhaustive, precizând că a vrut doar să deschidă o „invitație la reflecție” asupra unor chestiuni pe care le consideră esențiale pentru recâștigarea încrederii publice în justiție.
