Puțini sunt cei care mai înțeleg ce vrea președintele, dacă are de gând să soluționeze criza politică, suprapusă peste una a statului de drept și, mai ales, dacă mai are un dram de bună-credință.
Întrebările sunt legitime, câtă vreme refuză să-și folosească prerogativele pentru desemnarea premierului și formarea unui guvern, protejând astfel PSD, și nu ia atitudine față de derapajele justiției, ba chiar le laudă. Nu mai este vorba de dezamăgirea electoratului sau de constatarea inadecvării la funcție, ci de ceva mult mai grav: Nicușor Dan are probleme de înțelegere a democrației, a realităților anilor postrevoluționari, la care se adaugă carențe de caracter.
Faptul că un om provenit din societatea civilă, partea ei activă democratic, nu are percepția a ceea ce a însemnat pesedismul pentru România, creditând tipul de politică practicat de acesta – corupție, clientelism, abis meritocratic, instituții slabe, populism deșănțat, repetate puseuri antioccidentale și extremiste, faptul că protejează interesele acestui partid și pe cele ale unui personaj ca Grindeanu, vădit incompetent și ticălos, ridică mari semne de întrebare asupra adevăratului Nicușor Dan. Aceste lucruri se discută deja în spațiul public, printre (foștii) susținători. Chiar dacă percepe că i-a dezamăgit, dar mai mult emoțional („Suntem un popor latin, reacționăm emoțional”), Nicușor Dan nu acordă atenție componentei morale a acestei dezamăgiri. Pare că busola sa morală s-a dereglat.
Altfel cum s-ar putea explica recenta declarație prin care califică moțiunea de cenzură drept un act de responsabilitate al PSD? „Ce am apreciat eu că totuși discuția despre moțiune a fost după votarea bugetului, deci un gest de responsabilitate”. Să te crucești! O întoarcere pe dos a realității!
Continuarea, în Revista22.ro
