Discordanța declarațiilor dintre autoritățile cele mai competente pentru apărare îi lasă pe concetățeni suspicioși, indignați și dispuși – mulți dintre ei – să creadă cele mai nebunești versiuni.
Pare o evidență: în momente de criză, printre puținele lucruri pe care guvernanții n-ar trebui să le facă niciodată se numără vorbitul pe mai multe voci, contradicția dintre spusele unui responsabil și cele ale altuia, sau chiar numai neconcordanța lor. Rezultatul unei asemenea polifonii comunicaționale ocupă o plajă de la serios până la dezastruos și sunt ușor de înțeles reacțiile. Cea mai imediată este discreditarea uneia dintre voci, dacă nu a ambelor; o alta este presupunerea că minte cineva, iar într-o societate oricum lipsită de încredere în autorități, această presupunere nu va apărea decât ca o confirmare a unei mai vechi suspiciuni. În sfârșit, polifonia guvernamentală va întări credința într-un scenariu conspirativ (deși, dacă ar fi existat acest scenariu, probabil că vorbitorii s-ar fi pus de acord asupra a ceea ce să comunice). Și nici măcar o ulterioară punere de acord nu prea mai repară lucrurile: lumea rămâne convinsă că e un mare secret pe care puterea îl ascunde, deși în majoritatea cazurilor n-a fost vorba decât despre o păguboasă comunicare a autorităților între ele și/sau o lipsă de informare la una dintre părți.
Este ceea ce s-a întâmplat la noi acum câteva zile, în chestiunea dronei rusești căzute la Galați peste un bloc. Dacă asupra originii acestei drone – rusești – nu a existat, din fericire, nicio ezitare din partea guvernanților, contrazicând astfel narațiunea rusească și pe cea a acoliților lor din România, a apărut, din păcate, o neconcordanță majoră legată de o circumstanță importantă: a fost, sau nu, drona atinsă în zborul asupra Ucrainei de apărarea antiaeriană ucraineană și astfel deviată spre România? Cel puțin că așa ar fi fost, a declarat președintele Nicușor Dan într-un interviu dat la BBC. Că există, sau nu, dovezi clare că așa s-ar fi întâmplat sau pe ce s-a bazat președintele, nu știm, dar pare evident că asta ar fi versiunea oficială a statului român.
Continuarea, în Revista22.ro
