Comisia Europeană va prezenta vineri propunerea de reformă a Sistemului de Comercializare a Certificatelor de Emisii (ETS), principalul instrument prin care Uniunea Europeană reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Proiectul deschide una dintre cele mai importante confruntări politice ale acestui an la Bruxelles, coemntează Politico.
Urmează luni de negocieri între statele membre, Parlamentul European, industrie și organizațiile de mediu, iar rezultatul va influența atât investițiile industriei europene din următoarele decenii, cât și șansele UE de a-și atinge obiectivul de neutralitate climatică până în 2050.
Ce este ETS (certificatele de emisii)
ETS reglementează cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră din Uniune – în special centrale electrice, fabrici, companii aeriene și transportul maritim – prin atribuirea unui cost pentru fiecare tonă de dioxid de carbon emisă.
Pe scurt, sistemul pune un preț pe poluare și stimulează companiile să investească în tehnologii mai curate. Nu este însă o taxă pe carbon, ci un mecanism de tip „cap-and-trade” (plafonare și comercializare).
Companiile trebuie să dețină certificate de emisii pentru fiecare tonă de CO₂ produsă, în caz contrar fiind sancționate. Certificatele pot fi cumpărate la licitație, tranzacționate pe piață sau, în anumite condiții, primite gratuit. Prețul lor este stabilit de cerere și ofertă și se situează în prezent în jurul valorii de 80 de euro pe certificat.
Numărul total al certificatelor este limitat printr-un plafon anual, care scade treptat. Reducerea acestui plafon, combinată cu creșterea costului poluării, determină scăderea emisiilor industriale.
De la lansarea sa în 2005, ETS a redus emisiile Uniunii cu aproximativ un miliard de tone de CO₂ pe an, echivalentul emisiilor produse anual de întreaga aviație mondială.
Actuala arhitectură a sistemului este însă concepută doar până în 2030.
Reforma propusă urmărește adaptarea ETS pentru perioada următoare și alinierea sa la obiectivul european de emisii nete zero până în 2050. Principiul de funcționare va rămâne același, însă Comisia intenționează să modifice mai multe mecanisme care influențează prețul carbonului, nivelul ambiției climatice și funcționarea pieței.
Cine plătește
În prezent, ETS se aplică celor mai mari poluatori din UE – aproximativ 10.000 de instalații industriale și centrale electrice –, precum și transportului maritim și aviației.
Navele comerciale mari care operează în porturile europene trebuie să cumpere certificate pentru toate emisiile generate între două porturi din UE și pentru jumătate din emisiile curselor care încep sau se termină în afara Uniunii.
În aviație, sistemul acoperă doar zborurile din interiorul Spațiului Economic European (UE plus Islanda, Liechtenstein și Norvegia), indiferent de naționalitatea companiei aeriene.
Una dintre cele mai controversate propuneri aflate în discuție este extinderea ETS la toate zborurile care pleacă din Europa, inclusiv către destinații din afara Spațiului Economic European. Industria aviatică avertizează că o asemenea măsură ar putea genera noi dispute comerciale, inclusiv cu Statele Unite.
Comisia analizează și includerea unor noi sectoare, precum incinerarea deșeurilor.
Țintele climatice
Până în 2030, sectoarele acoperite de ETS trebuie să reducă emisiile cu 62% față de nivelul din 2005.
Principalul instrument pentru atingerea acestui obiectiv este Factorul de Reducere Liniară (Linear Reduction Factor – LRF), care stabilește ritmul anual de diminuare a plafonului de emisii.
În forma actuală, plafonul ar ajunge practic la zero în 2039, ceea ce ar presupune ca industria și transportul maritim să funcționeze aproape exclusiv cu energie curată. Comisia este așteptată să modifice această traiectorie.
O reducere prea lentă a plafonului ar atrage critici din partea organizațiilor de mediu, în timp ce o reducere prea rapidă riscă să provoace opoziția industriei europene.
Cum va fi controlat prețul carbonului
Funcționarea ETS depinde în mare măsură de prețul certificatelor de emisii.
Dacă acesta este prea redus, companiile nu sunt stimulate să investească în tehnologii mai curate. Dacă devine prea ridicat, costurile suplimentare sunt transferate consumatorilor.
Principalul mecanism de echilibrare este Rezerva pentru Stabilitatea Pieței (Market Stability Reserve – MSR), care retrage certificate din piață atunci când oferta este prea mare și le reintroduce atunci când acestea devin insuficiente.
Comisia analizează și introducerea unor certificate pentru eliminarea carbonului din atmosferă (carbon removals) și, eventual, a unor credite internaționale de carbon, care ar permite companiilor să compenseze o parte din emisii prin proiecte realizate în afara UE.
Dacă prima variantă este privită relativ favorabil, utilizarea creditelor internaționale rămâne extrem de controversată, deoarece în trecut acestea au contribuit la prăbușirea prețului carbonului pe piața europeană.
Certificate gratuite pentru industrie
În prezent, industriile expuse concurenței internaționale și unele centrale electrice primesc gratuit o parte dintre certificatele de emisii pentru a evita relocarea producției în state fără taxe pe carbon.
Acest sistem va fi eliminat treptat până în 2034 pentru sectoarele acoperite de noul Mecanism european de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM), precum oțelul, cimentul, aluminiul, îngrășămintele, hidrogenul și energia electrică.
Industria solicită menținerea unui număr cât mai mare de certificate gratuite, în timp ce organizațiile de mediu susțin că acestea reduc eficiența ETS.
Cum vor fi folosite veniturile
Din 2013 până în prezent, licitațiile ETS au generat aproximativ 265 de miliarde de euro.
Circa 75% din venituri revin direct statelor membre, care trebuie să utilizeze cea mai mare parte a fondurilor pentru proiecte climatice și tranziția energetică.
Restul banilor alimentează în principal două instrumente europene:
- Fondul pentru Modernizare, destinat celor 13 state membre cu venituri mai reduse;
- Fondul pentru Inovare, care finanțează tehnologii industriale cu emisii scăzute de carbon.
Comisia dorește ca o parte mai mare din aceste resurse să fie direcționată către industrie pentru accelerarea decarbonizării, însă multe guverne sunt reticente să renunțe la veniturile provenite din ETS.
(Sursa foto: Pexels.com)
