„De ce George Simion, liderul partidului AUR din România, continuă să beneficieze de privilegiul unei vize pentru SUA, în pofida unui parcurs politic care a generat în mod repetat îngrijorări în rândul istoricilor, organizațiilor evreiești și observatorilor democrației?” se întreabă, între altele, autorii unui lung articol de opinie publicat în Jerusalem Post, în care argumentează că problema vizei „(…) nu este o chestiune legată de drepturi. Este o întrebare dacă Statele Unite ar trebui să acorde privilegiul intrării pe teritoriul lor unor persoane al căror comportament, discurs și ale căror asocieri politice par fundamental incompatibile cu valorile americane” și cer Statelor Unite „să reconsidere cu atenție dacă activitatea lui George Simion – și activitatea mișcării pe care o conduce – este în concordanță cu valorile pe care America dorește să le apere și dacă acesta ar trebui să aibă privilegiul unei vize americane”.
Intitulat „ Cât valorează memoria Holocaustului? Mai puțin decât o viză americană pentru George Simion?”, articolul este, politic vorbind, bipartizan, autorii fiind doi foști ambasadori SUA în România, Adrian Zuckerman (ambasador în primul mandat al lui Donald Trump) și Mark Gitenstein (ambasador în România nominalizat de democratul Barack Obama), unul din marii donatori republicani și pentru scurt timp ambasador interimar la UE, Ronald Gidwitz, și James S. Gilmore III (fostul guvernator republican al statului Virginia), alături de jurnalistul Sabin Gherman.
Autorii reamintesc de eforturile liderului AUR, George Simion, de a se „prezenta drept pro-american și aliniat mișcării MAGA”, postură contrazisă însă de multe ori de fapte și declarații.
„Discursul său a reluat frecvent narațiuni favorabile Kremlinului”, se argumentează în articolul din Jerusalem Post.
Simion „a evitat în repetate rânduri să condamne clar agresiunea rusă împotriva Ucrainei și crimele Rusiei împotriva civililor documentate, inclusiv transferul forțat al copiilor ucraineni. În martie 2026, AUR s-a opus desfășurării temporare în România a unor echipamente militare americane, inclusiv aeronave de realimentare în aer care sprijineau operațiunile SUA într-o perioadă de intensificare a tensiunilor regionale. Simion s-a opus, de asemenea, unor măsuri care ar fi permis autorităților române să intercepteze drone rusești care încălcau spațiul aerian al României.
Autorii reamintesc de faptul că George Simion are în continuare interdicție de a intra în Republica Moldova și în Ucraina, iar fostul ministru moldovean al Apărării, Anatol Șalaru, l-a acuzat „că servește interesele Rusiei”.
„Aceste fapte ridică o întrebare simplă: ce anume este pro-american în a te opune desfășurării de forțe militare americane, în a respinge măsuri împotriva incursiunilor rusești și în a promova în mod repetat poziții care se aliniază intereselor Kremlinului?
Îngrijorările depășesc însă politica externă.
AUR s-a confruntat în mod constant cu critici pentru tolerarea, promovarea sau asocierea cu persoane care i-au elogiat pe Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și alte figuri asociate trecutului fascist și antisemit al României. Criticii au indicat lideri și reprezentanți ai partidului care au glorificat membri ai Mișcării Legionare, au atacat inițiativele de comemorare a Holocaustului, l-au insultat pe Elie Wiesel, au contestat legislația de combatere a fascismului și antisemitismului și au participat la evenimente asociate simbolisticii legionare.”
Autorii menționează, de asemenea, eforturile AUR de „reabilitare a imaginii lui Nicolae Ceaușescu”, declarațiile xenofobe despre minoritățile etnice sau lucrătorii străini și încercările de a „prezenta legislația împotriva extremismului drept discriminatorie sau antiromânească”.
Este evidențiată și figura unui personaj important AUR, controversatul senator Sorin Lavric, criticat de mulți observatori pentru discursul „antisemit și revizionist din punct de vedere istoric”. Este menționat faptul că Lavric „și-a folosit poziția din Senatul României pentru a elogia figuri asociate Mișcării Legionare fasciste, a promova vechiul clișeu al „bolșevismului evreiesc”, a pus sub semnul întrebării credibilitatea supraviețuitorului Holocaustului și laureatului Nobel Elie Wiesel și i-a denigrat pe reprezentanții comunității evreiești din România, minimalizând în același timp preocupările legate de creșterea antisemitismului și extremismului. Luate împreună, aceste declarații au alimentat îngrijorările cu privire la atitudinea partidului față de memoria Holocaustului, antisemitism și valorile democratice”.
Cel puțin la fel de îngrijorător, consideră autorii articolului de opinie din Jerusalem Post, dacă nu chiar „mai îngrijorător”, este „sprijinul neîngrădit și continuu” al lui George Simion pentru fostul candidat la președinție Călin Georgescu, pe care l-ar dori într-o „funcție importantă în guvernul României, precum cea de prim-ministru.
Alianța politică dintre liderul naționalist român George Simion și fostul candidat la președinție Călin Georgescu a devenit una dintre cele mai controversate evoluții din politica românească.
„În pofida declarațiilor repetate ale lui Georgescu cu caracter antisemit, a elogierii unor figuri fasciste și a atacurilor la adresa instituțiilor și liderilor occidentali, Simion a continuat să-l apere și să-l promoveze drept o figură centrală a mișcării naționaliste din România”.
George Simion, continuă argumentul, a reușit, prin sprijinul necondiționat dat lui Călin Georgescu și prin consecvența cu care a ignorat esența acuzațiilor în baza cărora acesta a fost trimis în judecată, să aducă în mainstream viziunile extremiste ale fostului candidat prezidențial.
„Când Georgescu a fost pus sub control judiciar și, ulterior, trimis în judecată pentru acuzații care includ promovarea ideologiei fasciste și înființarea unei organizații antisemite, Simion a caracterizat acțiunile judiciare drept atacuri ale unui „stat paralel” românesc, în loc să răspundă fondului acuzațiilor. Criticii susțin că sprijinul lui Simion a contribuit la legitimarea și aducerea în mainstream a viziunilor extremiste ale lui Georgescu în rândul unui electorat mai larg.
Georgescu a fost condamnat pe scară largă de organizații evreiești, istorici și instituții democratice din cauza elogiilor repetate la adresa unor figuri fasciste și antisemite.”
Ca exemplu sunt date „elogierea” lui Ion Antonescu, „dictatorul României în timpul războiului și responsabil pentru uciderea a sute de mii de evrei” ; elogierea lui Corneliu Zelea Codreanu și a Mișcării Legionare, „drept apărători ai demnității naționale”; dar și motivarea dată pentru retragerea din Clubul de la Roma, și anume„pentru a evita să fie „iudaizat”, ceea este „ un clișeu antisemit clasic privind presupusa influență evreiască asupra instituțiilor internaționale”.
„Ulterior, procurorii români l-au pus sub acuzare pentru fapte legate de promovarea ideologiei fasciste, activități antisemite și glorificarea unor persoane condamnate pentru crime de război și genocid”, punctează autorii.
Articolul original, publicat de Jerusalem Post
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
