Acest titlu de rubrică din revista Academia Cațavencu a anilor 1990 pare mai actual ca oricând. Votul de ieri din Parlament a arătat că se profilează o apropiere între Partidul Social Democrat, declarat de centru-stânga și pro-european, și extrema dreaptă – un bloc naționalist și eurosceptic cu șanse mari de a strânge o majoritate parlamentară, în actuala configurație, scrie Ovidiu Nahoi în rubrica ”Eurocronica” de la RFI România.
De partea cealaltă, Siegfried Mureșan pare să fi folosit nominalizarea ca pe o șansă de a se profila în politica internă ca principal exponent al partidei pro-europene. Mesajul a fost tranșant și în egală măsură sinucigaș: susțineți sau nu o Românie pe deplin conectată la Europa?
Rezultatul s-a văzut.
Logica politică ne spune că după nominalizarea lui Siegfried Mureșan ar trebui să urmeze, în oglindă, cea a președintelui PSD, Sorin Grindeanu. Riscul pentru președinte este de a-și vedea spulberată o linie roșie pe care el însuși a trasat-o: fără AUR în formula majoritară.
Președintele ar putea reveni la soluția tehnocratului, cu care a mai cochetat. Dar nimic nu s-a schimbat în abordările partidelor de la precedenta încercare nereușită, cu Eugen Tomac. Șansele sunt și acum la fel de reduse, aproape de zero.
Societatea rămâne la fel de polarizată precum în preajma alegerilor din 2025.
Citește articolul integral în RFI România
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
