Statele candidate ar putea intra treptat în politici, programe și structuri ale Uniunii Europene înainte de aderarea deplină, dacă îndeplinesc criteriile de reformă, potrivit unui nou studiu al Centrului European de Studii Politice (Centre for European Policy Studies – CEPS).
Autorii propun și reducerea posibilității ca disputele bilaterale să blocheze negocierile, folosirea majorității calificate pentru anumite etape intermediare și garanții mai puternice împotriva regresului democratic după aderare. Propunerile apar înaintea dezbaterilor europene privind extinderea și reformarea UE.
Analiza apare într-un moment în care procesul de extindere este însoțit de o dezbatere tot mai amplă despre modul în care trebuie să funcționeze o Uniune cu mai multe state membre.
Citește și: Foile de parcurs ale UE: cum încearcă Bruxelles-ul să reducă frustrarea țărilor candidate
Consiliul European a programat pentru 15–16 octombrie o discuție privind extinderea și reformele, iar Comisia pregătește evaluări pre-aderare asupra efectelor extinderii asupra politicilor și funcționării UE. Dezbaterea nu privește astfel numai pregătirea statelor candidate, ci și capacitatea instituțiilor europene de a funcționa după următorul val de aderări.
Ce facem cu țările candidate?
Experții CEPS pornesc de la existența mai multor propuneri formulate de state membre în 2026. Unele urmăresc accelerarea procedurilor clasice de aderare, altele propun oferirea mai devreme a unor avantaje ale apartenenței la UE, iar o a treia categorie încearcă să adapteze tratatele de aderare și instituțiile europene pentru a preveni blocajele într-o Uniune mai mare. Autorii tratează aceste inițiative ca părți ale aceleiași dezbateri, chiar dacă nu toate statele susțin aceleași soluții.
Una dintre ideile analizate este deschiderea mai rapidă a clusterelor de negociere și reducerea folosirii unanimității pentru deciziile intermediare. În prezent, un stat membru poate bloca diferite etape ale procesului, iar CEPS argumentează că deciziile tehnice privind progresul unui candidat ar putea fi adoptate prin majoritate calificată atunci când criteriile relevante sunt îndeplinite. Unanimitatea ar fi păstrată pentru momentul decisiv al admiterii unui nou stat și pentru ratificarea tratatului de aderare, conform cerințelor actuale ale tratatelor.
Cine pe cine blochează și de ce?
Autorii leagă această propunere de problema disputelor bilaterale. Cazul Macedoniei de Nord este folosit pentru a arăta cum probleme legate de nume, istorie, limbă sau identitate pot interveni în negocieri chiar dacă nu fac parte din criteriile europene de aderare. Policy brief-ul propune ca asemenea dispute să fie transferate către mecanisme distincte de mediere sau soluționare, astfel încât evaluarea reformelor unei țări candidate să rămână centrată pe criteriile de la Copenhaga și pe preluarea acquis-ului european.
…și soluții: urmărește, taie banii
Prima recomandare majoră a CEPS combină această reducere a blocajelor cu garanții mai puternice după aderare.
Autorii susțin că viitoarele tratate de aderare ar putea conține mecanisme mai operaționale pentru situațiile în care un nou stat membru se îndepărtează ulterior de standardele privind statul de drept și valorile Uniunii.
Printre opțiunile discutate se numără monitorizarea pentru o perioadă definită după aderare, criterii clare și posibilitatea suspendării mai rapide a unor fonduri sau beneficii în cazul unui regres.
Aceste instrumente nu ar înlocui mecanismele existente, precum articolul 7 sau condiționalitatea bugetară.
CEPS propune ca ele să funcționeze complementar și să fie înscrise în condițiile specifice ale viitoarelor aderări. Este o recomandare a autorilor, nu o propunere legislativă adoptată de instituțiile UE.
A doua recomandare privește integrarea graduală, concept deja folosit de UE pentru a permite statelor candidate să beneficieze de anumite politici înainte de momentul aderării.
Integrare treptată, calendar mult mai clar
Exemplele existente includ integrarea în unele componente ale pieței unice, reducerea tarifelor de roaming, participarea la Zona unică de plăți în euro și, în cazul Ucrainei și Republicii Moldova, integrarea în anumite rețele și programe europene.
CEPS susține că această practică ar trebui transformată într-un traseu mult mai clar. Pentru fiecare etapă ar putea fi stabilite reformele necesare, domeniile care devin accesibile și drepturile sau avantajele obținute după atingerea criteriilor. În acest model, integrarea înainte de aderare nu ar mai depinde de o succesiune de inițiative separate, iar statele candidate ar putea vedea mai direct ce beneficii rezultă din fiecare etapă a reformelor.
Integrarea economică ar putea fi însoțită și de o apropiere instituțională. Autorii discută participarea progresivă a statelor candidate la anumite agenții, programe și reuniuni în domeniile în care legislația lor este deja aliniată la acquis. O astfel de participare ar putea include prezență și contribuții la formarea politicilor, dar nu drept formal de vot înainte de aderare.
Mai multe state membre au avansat în 2026 variante ale acestei idei. O propunere franco-germană discută accelerarea extinderii, iar Austria, Cehia, Italia, Slovacia și Slovenia au susținut o integrare sectorială mai sistematică în piața unică, inclusiv în domenii precum energia, transporturile, logistica, piața digitală și materiile prime critice. Alte propuneri au analizat forme de participare instituțională fără drept de vot.
Pentru Ucraina, dezbaterea a mers mai departe, incluzând ideea unui statut intermediar înaintea aderării formale. Policy brief-ul discută propuneri prin care o țară care a avansat foarte mult în proces ar putea participa la politicile și instituțiile Uniunii fără drept de vot până la încheierea formală a ratificării. Autorii folosesc și conceptul de „Nominated Member State” pentru situația în care un candidat a îndeplinit cerințele, dar aderarea sa este blocată politic într-o etapă finală.
CEPS avertizează însă că integrarea graduală poate produce și un rezultat nedorit dacă devine un substitut permanent pentru aderare. Cu cât statele candidate primesc mai multe dintre avantajele apartenenței fără a deveni membre cu drepturi depline, cu atât poate apărea o zonă de „aproape aderare” în care participarea economică și instituțională crește, dar momentul intrării propriu-zise în Uniune este amânat.
De aceea, autorii cer ca integrarea graduală să fie legată explicit de aderarea finală. Fiecare etapă ar trebui să reducă distanța până la statutul de membru, nu să creeze un model alternativ în care un stat rămâne pe termen nedefinit integrat în anumite politici, dar în afara procesului decizional complet.
Extinderea: securitate, supraviețuire
A treia recomandare schimbă modul în care extinderea ar fi încadrată în politicile europene. CEPS consideră că aceasta nu mai poate fi tratată în primul rând ca o politică de vecinătate și trebuie legată explicit de securitate, apărare, competitivitate, energie, conectivitate și politica industrială. Argumentul autorilor este că viitoarele aderări pot modifica nu numai granițele politice ale Uniunii, ci și capacitățile sale economice, militare, energetice și tehnologice.
Această abordare este deja vizibilă în agenda instituțională europeană, unde extinderea este discutată din ce în ce mai mult împreună cu reformele interne ale UE. Comisia spune că evaluările pre-aderare trebuie să examineze efectele unei Uniuni mai mari asupra statului de drept, pieței unice, securității alimentare, apărării, climei, energiei și migrației, iar miniștrii de externe vor discuta pe 12 octombrie efectele extinderii asupra securității și apărării europene.
Policy brief-ul nu reprezintă o poziție a Comisiei Europene, a Consiliului sau a CEPS ca instituție. CEPS precizează că opiniile aparțin autorilor. Cele trei recomandări oferă însă o imagine a alegerilor care apar în dezbaterea europeană înaintea următoarelor decizii politice: cum poate fi accelerată aderarea fără reducerea criteriilor, cât de departe poate merge integrarea înainte de statutul de membru și ce modificări trebuie făcute în interiorul Uniunii pentru ca extinderea să nu ducă la noi blocaje.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(Sursa foto: EC – Audiovisual Service)
