Ce se va întâmpla cu Rusia. 5 scenarii cu Putin și fără Putin

Data:

Ce se va întâmpla cu Rusia. După doi ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Federația Rusă, mai mulți specialiști în relații internaționale și studii de securitate avansează posibile scenarii privind situația statului rus după încheierea războiului.


Autori: Octavian Serbănescu și Carmen Prodan


Experții consideră că victoria Ucrainei va fi momentul care va pune capăt agresiunii rusești. Cu toate acestea, atenția lor este concentrată mai mult asupra posibilelor evoluții legate de destinul politic al lui Vladimir Putin și cercului său de apropiați.

Prin urmare, specialiștii în relații internaționale iau în calcul ce se va întâmpla în Rusia în cazul în care Putin va rămâne în funcție, dacă va fi înlăturat forțat de la putere sau dacă intervin cauze naturale, cum este decesul.

PRESShub a realizat o sinteză a acestor scenarii având la dispoziție două surse publice, ambele publicate la începutul acestui an: un studiu realizat de către Institutul Central Asia-Caucaz, denumit „Silk Road Paper” și un raport al think tank-ului american The Atlantic Council care avansează 5 scenarii posibile privind viitorul Rusiei.

Scenariul 1: Menținerea regimului lui Putin

Primul scenariu – și cel mai probabil – presupune continuarea stării actuale în Rusia. Vladimir Putin va rămâne președinte, iar retorica anti-Occident și înăbușirea oricărei forme de opoziție vor persista.

Putin va încerca să își întărească regimul prin izolarea tot mai accentuată a economiei naționale și transformarea ei într-una de război[1], precum și prin folosirea legii marțiale pentru înlocuirea administrației civile cu una militară.

Aceste lucruri vor putea fi îndeplinite ușor, dat fiind că societatea civilă rusă este absentă din cauza represiunii la care e supusă în mod sistematic, iar opoziția nu reușește să se unească și să creeze o legătură cu cetățenii. [2]

Instituțiile vor continua să lucreze în favoarea elitelor politice și în detrimentul oamenilor obișnuiți.

FSB și Ministrul Apărării își vor menține influența mare asupra statului, inclusiv asupra companiilor din energie deținute de oligarhi încă loiali regimului lui Putin.[3]

Biserica Ortodoxă Rusă va rămâne, de asemenea, un instrument de propagare a ideilor imperialiste ale lui Putin[4], mai ales că Patriarhul Kiril este un susținător al războiului din Ucraina.

Supraviețuirea regimului lui Putin depinde de factori externi.

Statele occidentale trebuie să mențină, dar și să înăsprească regimul actual de sancțiuni, deoarece elitele ce îl susțin pe Vladimir Putin pot fi determinate, prin plafonarea drastică a prețului hidrocarburilor, să renunțe treptat la susținerea pentru președintele rus.[5]

State precum Turcia, India și Arabia Saudită ar trebui convinse să se alăture regimului de sancțiuni împotriva Rusiei sub pretextul impunerii asupra lor de sancțiuni dacă nu doresc să se alinieze cu țările occidentale.

NATO ar trebui să ia în considerare extinderea capacităților sale în țări partenere din regiunea Balcanilor, precum Bosnia și Herțegovina și Kosovo, iar Occidentul ar trebui să ofere sprijin militar sau economic statelor cu potențial de destabilizare de către ruși, precum Republica Moldova și Kazakhstan.

Putin mizează substanțial pe scindarea Vestului pentru a putea continua războiul, mai ales dacă Donald Trump va fi reales președinte, acesta susținând că Statele Unite nu se vor implica în apărarea statelor ce nu își îndeplinesc obligațiile de plată de 2% din PIB către NATO, chiar și în fața amenințării rusești.

Astfel, Putin ar reuși să își exercite dominația asupra fostelor state sovietice și nu numai. Cu toate acestea, viitorul federației este incert chiar și cu Putin în fotoliul de șef al statului.

Președintele rus ignoră faptul că, prin politica sa de izolare și militarizare economică, Rusia se îndreaptă inevitabil spre o dependență economică acută față de China.[6]

Citește și: Încă un cadru universitar acuzat de hărțuirea unor studente și chiar a unor minore

Scenariul 2: Instituirea unui regim ultra-naționalist

În al doilea scenariu, mai puțin probabil, se conturează instaurarea unui regim ultra-naționalist sub o conducere nouă. Două elemente trebuie luate în considerare: modul de înlăturare a lui Putin de la putere și statutul Chinei.

Pe plan intern, apariția unui regim ultra-naționalist ar putea fi favorizată de dezvoltarea unei noi elite politice, care o respinge pe cea veche formată în jurul lui Putin, dar detestă în același timp Occidentul.

Dacă înlăturarea lui Putin va avea loc într-un mod cvasi-legal sau prin decesul acestuia, atunci se va crea un vid al puterii care va duce la lupte între noua și vechea elită.

Dacă noua elită va reuși să acapareze puterea, atunci se va instaura un regim naționalist-fascist,[7] transformând statul rus într-o entitate etnică cu populație de origine strict rusă.

Legitimitatea lui Vladimir Putin a fost pusă la îndoială în anul 2023, când grupul Wagner condus de Evgheni Prigojin a condus puciul eșuat. Acesta a reușit să captureze orașul sudic Rostov-pe-Don, dar nu a reușit să ajungă la Moscova.

Faptul că acest puci nu a întâmpinat nicio rezistență din partea populației arată susținerea redusă pentru președintele rus, care este și rezultatul propriei sale politici de a crea o societate nereactivă.

Prigojin este văzut de unii ruși ca fiind un membru al extremei drepte, ultra-naționalismul în creștere fiind cauzat în mare parte de extinderea comitetelor de veterani care se simt frustrați, de creșterea șomajului în rândul tinerilor și de incapacitatea liderilor locali de a asigura servicii de bază, dar care doresc să rămână în funcție.

Rusia ar deveni din ce în ce mai dependentă de China în ceea ce privește accesul la tehnologii vitale, având în vedere sancțiunile impuse de țările occidentale.

Astfel, soarta Rusiei va fi strâns legată de cea a Chinei, mai ales că Rusia începe să devină un soi de stat-satelit al Chinei pe măsură ce aceasta încearcă să țină piept Vestului.[8]

Dacă va exista o decădere a Chinei, singurul aliat puternic al Rusiei, atunci cea din urma va deveni un stat izolat din punct de vedere geopolitic.[9]

Regimul ultra-naționalist nou instaurat ar urma în linii mari aceleași idei pe care le promovează și regimul lui Putin, iar Vestul va fi nevoit să mențină sancțiunile impuse Rusiei menționate în primul scenariu.

Dacă totuși Putin va fi detronat de către propria „camarilă,” așa cum Prigojin a încercat să o facă, atunci noul șef al statului rus va proveni din același sistem putinist.[10].

Scenariul 3: Destituirea lui Putin și instaurarea unui regim tehnocrat, cu nuanțe anti-democratice

În scenariul al treilea, un posibil puci din cercul intern al lui Putin ar putea să-l înlăture din funcție, urmând modelul din 1965 cu Nikita Hrușciov.

În acest context, un grup restrâns de elite tehnocrate și educate în Occident ar putea să se construiască, având ca potențial candidat la preluarea Kremlinului pe actualul prim-ministru, Mikhail Mishustin. [11]

Alți potențiali candidați ar putea fi secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, despre care se spune că este mai naționalist decât Putin, sau frații Yuri și Mikhail Kovalchuk, apropiați ai lui Putin, care nu dețin funcții în aparatul de stat rus.

Elitele ar menține politici în linia putinistă, precum extinderea mandatului prezidențial și alegeri anticipate în același an în care Putin ar fi forțat să părăsească funcția.

Deși nu ar adopta o poziție naționalistă, noua conducere politică ar putea elibera prizonieri politici și figuri din opoziție, evitând totuși să reducă sentințele pentru personalități cum a fost Alexei Navalnîi, care ar fi putut contribui la reformarea sistemului judiciar rusesc dacă nu ar fi fost asasinat.

Aceste elite vor protesta împotriva înghețării activelor rusești de către Occident, dar ar fi mai deschise să discute cu oficialii de la Washington și Bruxelles despre sancțiunile economice.

Vestul ar saluta acest nou regim, recunoscând tranziția reformistă pe care Rusia ar putea-o urma. În acest scenariu, Federația Rusă și-ar juca cartea unei noi Rusii, așa cum s-a mai întâmplat la începutul anilor 2000.

Perspectiva noului regim ar fi dezvoltarea Rusiei pe scena mondială, lansând la nivel de mesaje politice promisiuni în jurul unei evoluții, nu în jurul unor schimbări rapide radicale. [12]

Noul guvern nu ar reforma cu adevărat statul rus, ar evita criticile frontale la adresa lui Vladimir Putin, concentrându-se pe corectarea unor greșeli mai degrabă minore ale vechiului regim.

În ceea ce privește negocierile de pace după terminarea războiului, șansele ca acest nou guvern să ofere reparații Ucrainei ar fi reduse.

Crimeea ar rămâne în dispută, iar Moscova ar încerca să-și mențină controlul asupra unor zone strategice, chiar dacă ar exista o retragere parțială a trupelor rusești din Ucraina.

Va exista un efort de a menține măcar un oraș cheie din Nord-Estul Ucrainei, implicit și Donbasul.

La nivel extern, Moscova ar încerca să nu fie percepută drept un partener subordonat Chinei, având ambiții de a fi văzută mai degrabă un competitor al acestei puteri.

În același timp, Vestul ar vedea în noul guvern un instrument pentru contrabalansarea influenței crescânde a Beijingului.

Citește și: Cine minte: Piedone spune că ANI nu l-a informat despre conflictul de interese în care se află. ANI scrie că Piedone știa, dar nu l-a interesat

Scenariul 4: Destituirea lui Putin și instaurarea unui regim liberal, cu înclinații spre valorile occidentale

Scenariul patru vizează instaurarea unui regim liberal la Moscova. În istoria Rusiei, momentele de reformă democratică au urmat adesea eșecurilor în confruntări militare externe. O înfrângere a Rusiei în Ucraina ar putea declanșa un astfel de proces.

Dacă războiul continuă fără progrese, vor apărea proteste. Din partea cui, este discutabil, căci în Rusia nu există o societate civilă coagulată.

Un posibil regim liberal ar întâmpina diverse provocări legate de politicile economice, reformele judiciare și reintegrarea în instituțiile internaționale.

Schimbarea ar trebui să vizeze democratizarea, deconflictualizarea și descentralizarea.

Astfel, puterile prezidențiale ar putea fi reduse, Constituția din 1993 ar putea fi modificată pentru a restabili federalismul și autonomiile locale, iar sprijinul armat pentru separatiștii din Moldova, Georgia și Ucraina ar putea fi retras.

Sub un regim liberal, Rusia ar putea să recunoască responsabilitatea pentru abuzurile imperialiste și noul guvern ar putea investiga crimele regimului lui Putin.

Occidentul ar putea utiliza activele blocate ale Băncii Centrale Ruse pentru a oferi compensații Ucrainei, iar consulate occidentale ar putea fi deschise în diverse orașe rusești (Grozny, Yakutsk și Sankt Petersburg).

Cu toate acestea, Vestul ar trebui să fie vigilent. Opoziția rusă ar putea să includă elemente șoviniste, cum s-a văzut în declarațiile anterioare ale liderului opoziției, Alexei Navalnîi despre Crimeea.

Totodată, China ar putea să încerce să influențeze direcția politică a Rusiei, mai exact, să îi schimbe retorica pro-Occident.

Motivele sunt diverse, printre cele mai pertinente fiind susținerea proiectului Noul Drum al Mătăsii sau un posibil monopol chinez în Asia Centrala.

Astfel, relația cu Rusia ar trebui să se bazeze pe încredere, dar să includă și mecanisme de verificare, precum în scenariul anterior. [13]

O potențială tranziție către un regim democratic este de așteptat să se întâmple pe termen lung, unde Occidentul va trebui sa ajute Rusia în procesul de decolonizare.

Scenariul 5: Fracturarea statului federal rus

Ultimul scenariu vizează dizolvarea statului rus. O țară cu o istorie brutală de imperialism și care nu își recunoaște statutul de națiune colonizatoare e mereu pe cale să cunoască haosul.

Eșecurile militare din Ucraina, regresiunea economică și nemulțumirile elitelor regionale care și-au construit averile cu sprijinul lui Putin[15], ar putea duce la fracturarea acestei țări, printr-un mixt de anarhie, fragmentare teritorială și violențe ce vor atinge fiecare regiune și familie din federație.

Dezintegrarea va începe cu secesiunea republicilor din Caucazul de Nord până la posibile proteste in Tatarstan (veteranii și studenții vor protesta pentru a-și proteja valorile culturale și identitare înăbușite adesea de Moscova, precum și proteste privind recrutarea infanteriei tatare) și Saha (populația va cere ca fondurile infrastructurii de hidrocarburi să le fie returnate).

Multe regiuni vor cere mai multă autonomie, printre care și Republica Bașcortostan, Republica Daghestan, Republica Buriatia, Republica Tuva, Republica Kalmikia, Republica Carelia.

Un caz aparte va fi Cecenia, unde o luptă dintre succesorii lui Ramzan Kadyrov ar putea conduce la un al treilea război cecen.

Pentru a preveni tulburări interne majore, Occidentul ar trebui să construiască legături diplomatice și să încurajeze instituirea unor sisteme democratice, care își iau angajamentul unei contribuții la securitatea nucleară.

Istoria ar putea să nu se repete în forma unui război civil, dar există riscul ca această prăbușire a statului să genereze instabilitate și suferință în rândul populației ruse.

În acest scenariu [16], regimul dictatorial din Belarus ar putea fi cădea, iar Polonia și statele baltice ar putea interveni pentru promovarea democrației în Belarus.

Georgia va căuta oportunități să își întregească integritatea teritorială, prin stingerea disputei cu liderii regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud.

Turcia va încerca să își exercite controlul în Caucaz, Asia Centrală și în Estul Rusiei [17].

Pentru a gestiona situația instabilă, este necesară crearea unei coaliții internaționale care să facă față creșterii refugiaților și instabilității economice, mai ales că Rusia se va afla într-un moment de dezintegrare.

Scenariul nu este unul probabil pe termen scurt, dar în măsura în care Putin va rămâne la conducere, probabilitatea scenariului va crește din cauza imploziei economice și eșecului Rusiei de a-și înfrunta trecutul colonial.

Citește și: PSD și PNL vor să elimine din secții de votare partidele politice care s-au înființat după 2019

Ce se va întâmpla cu Rusia

Există perspective diverse privind evoluția conflictului din Ucraina, cu posibile fracturi interne în Rusia. O schimbare de regim este inevitabilă, fie cu aspecte din regimul actual sau spre liberalism.

Cel mai pesimist scenariu este dizolvarea statului rus. Toate aceste variante subliniază dependența regimului lui Putin de evoluția conflictului ucrainean și necesitatea unei abordări precaute din partea Occidentului.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!


Bibliografie

[1] Meister, Stefan, Experts’s Scenarios on Russia’s Future, editat de Starr, Frederick, Central Asia – Caucasus Institutie & Silk Road Studies Program, Washington D.C., 2024, pp. 37-40

[2] Sherr, James, Experts’s Scenarios on Russia’s Future, editat de Starr, Frederick, Central Asia – Caucasus Institutie & Silk Road Studies Program, Washington D.C., 2024, p. 72

[3] Ibid., p. 71

[4] Ibid.

[5] Ev. Savastyanov, p. 65-66

[6] Hirouki Akita

[7] Ev. Savastyanov p. 65

[8] Ibid., p. 63

[9] Ibid.

[10] Iulian Chifu

[11] Iulian Chifu

[12] S. Frederick Starr

[13] Dosym Satpayev

[14] Andreas Umland

[15]  Dosym Satpayev

[16] Pavel K. Baev

[17] Luke Coffey

spot_imgspot_img
PressHUB
PressHUB
Cea mai răspândită rețea de presă din România!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related