Una din ironiile invaziei ruse este că majoritatea zonelor distruse de armată, în care civili sunt masacrați, violați, goniți sau jefuiți, sunt exact cele în care până la momentul atacului opțiunea pro-NATO și pro-UE era cea mai slabă.
„Scrutin după scrutin, din 1990 încoace, acele zone, adică Ucraina la est de Nipru, erau mai prudente, mai deschise la candidații rusofili și rusofoni, conectate emoțional la mesajele sceptice vizavi de Vest”, a scris sociologul Barbu Mateescu.
Mariupol era un bastion politic pro-rus, unde fostul președinte pro-rus al Ucrainei Victor Ianukvoci a obținut peste 80% din voturi în turul doi în 2010 și peste 70% în turul doi în 2004.
Iar candidatul comuniștilor (pro-rus pe fond și pe formă) a câștigat turul doi în 1999 în fața lui Kucima (pro-rus pe fond, mai prudent ca discurs pe formă), a remarcat Barbu Mateescu.
Citește și: Castelul contelui Bethlen de la Arcalia, restaurat cu bani europeni
Violența nu e o soluție politică
„Ideea că violența e arma celui lipsit de inventivitate se aplică aici. O Rusie deșteaptă și puternică nu pornea un război și își menținea această bază de susținere ca un clește, operând în centru și vest – în plan politic – pentru a inversa acolo trend-uri, valori, percepții.
Alternativ, un plan mai inteligent de război ar fi concentrat totul pe atacuri dinspre Belarus în sud, nimicind și nenorocind Ucraina vestică (fostă austro-ungară) și Kiev-ul, adică rezervoarele sociale și culturale rusofobe, lăsând estul fericit și mulțumit ca bază de construcție pentru viitor.
Într-un fel, situația reală e un fel de recunoaștere implicită de către Rusia a faptului că nu mai poate capta Ucraina toată, ci doar teritoriile congruente, chiar dacă asta înseamnă pierderea populației și fizic și pe plan psihologic”, a menționat sociologul.
O ciudățenie de război
Pentru „Russkiy mir”, „lumea rusă”, conceptul putinist despre unitatea rușilor din toată fosta Uniune Sovietică, n-ar fi trebuit să conteze teritoriul – Rusia are deja suficient – ci oamenii, demografia, vorbitorii de rusă și oamenii atașați de limba rusă.
„Deci încă un motiv pentru care războiul ăsta e o ciudățenie. Cu riscurile de rigoare ale comparației, e ca și când Hitler ar fi refuzat negocierile vizavi de Cehoslovacia și s-ar fi apucat să bombardeze non-stop Sudetenland-ul și minoritatea germană de acolo”, a menționat Barbu Mateescu.
