Un crâmpei din trecut: satul și Noaptea de Înviere. Lumea satului și sărbătorile de odinioară aveau o frumusețe aparte, fiind caracterizate prin simplitate.
De vreo câteva zile, peste sat, se așternuse o liniște aproape ireală, ca un ogheal subțire și molcuț, căptușit cu pudră de smerenie și nădejde.
Oamenii păreau condamnați la nevorbire, câinii hămăiau în șoaptă, mâțele își suspendaseră subit miorlăielile pline de mofturi.
Liniștea profundă și așteptarea Învierii
Cetele de niorcoi din heleșteie orăcăiau în gând, iar gâștele ce-și făceau veacul pe gârlă, blehăind fără încetare, de parcă ar fi vrut să salveze Plugariul de eterna invazie iminentă a Prăjenilor, la fel cum au salvat Capitoliul, intraseră în silenzio stampa.
Citește și Cele mai bune locuri pentru vacanța de Paște și 1 Mai, în România
Nici măcar obișnuitele chiuituri bahice ale lui Onofrei nu mai spintecau acalmia presărată din cer de niște mâini nevăzute, dar binefăcătoare.
Carcadel, cel care, la beție, reamintea tuturor că luptase în Munții Tatra, pusese capăt în mod inexplicabil zgomotoaselor lecții ad-hoc de istorie contemporană și geopolitică.
Omătul se topise de multă vreme, iar hudițele, scufundate în mocirlă până mai deunăzi, se zghiciseră sub razele blajine ale soarelui și adierile suave ale vântului de la miazăzi.
Toată lumea aștepta spăsită și plină de râvnă Noaptea de Înviere. Satul se primenea într-o tăcere autoimpusă.
Toată familia era implicată în pregătirele pentru sărbătoare
Femeile dereticau odăile, spălau țoalele, macaturile și lăicerele, lipeau prispele cu un amestec de lut și balegă de cal, zugrăveau pereții strâmbi din chirpici cu nelipsita combinație de var și chindrus albastru.
Citește și Cum va fi vremea de Paște. În unele zone din țară se așteaptă ninsori
Bărbații orânduiau ogrăzile și grădinile răvășite de crivățul șfichiuitor al iernii, venit dinspre Răsărit, apoi, ca într-un ceremonial cvasi-religios, curățau viile și livezile, pregătind cu migală sisifică recolta de poame și alcooluri ce mângâia cât de cât sufletul peste an.
Plozii adunau râpca în grămezi mari, pusă la uscat în cuptorul dogoritor al verii ce avea să vină și pregătită pentru nesfârșitele seri de iarnă, atunci când focul de strujăni și ciucălăi nu reușea să țină piept frigului poposit din stepele Orientului și aciuat pentru câteva luni peste casele și inimile plugărenilor.
Continuarea în Ziarul de Iași
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: ziaruldeiasi.ro)
