Georgiana Văru este muzeograf la Muzeul de Artă Populară Constanţa, instituţie care funcționează într-o clădire monument de arhitectură în stil neoromânesc, ridicată între anii 1893-1896. Expoziția permanentă a muzeului, „Arta populară din România”, este concepută astfel încât să reprezinte toate provinciile istorice românești (Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Banat și Moldova), printr-o diversitate de piese de patrimoniu: icoane pictate pe lemn și sticlă, obiecte de ceramică, port popular, scoarțe, țesături pentru decorarea interiorului, dar şi obiecte de uz gospodăresc din lemn și metal, mobilier țărănesc, inventar agro-pastoral. În această lume marcată de tradiţii, un microunivers format din icoane pe sticlă şi lemn, pictate în diferite secole, ouă încondeiate, scoarţe, catrinţe, ii cu altiţe, Georgiana Văru îşi propune să atragă oamenii. Prin istoria fiecărui obiect în parte şi prin ateliere de pedagogie muzeală, în cadrul cărora copii, tineri şi adulţi învaţă să lucreze la un război de ţesut, să picteze pe linguri de lemn sau să dea viaţă unor măşti populare. De fapt, aşa cum spune ea, îşi propune să scoată patrimoniul din vitrine şi să îl transmită, simbolic, mai departe.
Am vorbit cu Georgiana Văru, în acest interviu, despre atelierele pe care le organizează la Muzeul de Artă Populară, despre faptul că tinerii pot fi atraşi de patrimoniu, dacă au posibilitatea de a-l descoperi într-un mod interactiv, dar şi despre picturile şi instalaţiile sale, despre care spune că încearcă să aducă arta tradițională în contemporaneitate, păstrând, totuşi, ceva din identitatea și simbolistica ei.
Ada CODĂU: Aţi absolvit studii universitare în domeniul Artelor. Cum aţi ajuns la etnomuzeografie şi, mai exact, la Muzeul de Artă Populară Constanţa?
Georgiana VĂRU: Am absolvit Facultatea de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța, specializarea Pedagogia Artelor Plastice și Decorative, și am urmat, în paralel, Programul de Formare Psihopedagogică, Nivelul I. În prezent sunt masterandă la Studii Interdisciplinare în Artele Vizuale, în cadrul Facultății de Arte, și urmez Nivelul II al Programului de Formare Psihopedagogică.
Alegerea de a mă apropia de zona etnomuzeografiei a fost una conștientă. Întotdeauna am fost atrasă de arta populară, în special de țesături, de simboluri, de obiectele vechi cu toate poveștile pe care acestea le poartă. Este fascinant faptul că un obiect poate transmite informații despre o comunitate, despre o anumită perioadă, despre credințe, gesturi și moduri de a vedea lumea.
Am ajuns la Muzeul de Artă Populară în urma susținerii unui concurs de ocupare a unui post vacant, pe perioadă determinată. În prezent, ocup postul de muzeograf, iar o parte importantă din activitatea mea este legată de organizarea și susținerea atelierelor de pedagogie muzeală. Aici simt că se întâlnesc foarte bine cele două direcții care mă interesează: arta și educația.
Ada CODĂU: Prin ce se caracterizează patrimoniul material al Muzeului de Artă Populară Constanţa? Care sunt punctele sale forte, piesele sau colecţiile cele mai valoroase?
Georgiana VĂRU: Patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța este foarte vast și tocmai această diversitate îl face atât de valoros. Colecțiile de artă populară românească includ ceramică, port popular, scoarțe, țesături, textile, podoabe, icoane țărănești (n. r. pictate de oameni din mediul rural fără educaţie artistică) pe lemn și sticlă, obiecte de uz gospodăresc din metal și lemn, ouă încondeiate, inventar agro-pastoral și mobilier țăranesc. Un aspect important este faptul că patrimoniul muzeului reunește piese din toate provinciile istorice ale României, muzeul având un caracter național. Astfel, fiecare obiect poate fi privit atât individual, prin particularitățile sale, cât și în relație cu o imagine mai amplă a culturii tradiționale românești.
Pentru mine toate colecțiile sunt importante, deoarece fiecare piesă spune o poveste și fiecare păstrează ceva dintr-un mod de viață care s-a schimbat foarte mult. Dacă aș fi însă să aleg câteva lucruri de care mă simt apropiată, aș spune colecția de icoane țărănești pe sticlă și scoarțele. Sunt două categorii care mă atrag foarte mult din punct de vedere vizual, dar și prin simbolurile, tehnicile și poveștile pe care le poartă. Patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța este unul prețios, nu doar prin valoarea obiectelor în sine, ci pentru ceea ce reușesc ele să păstreze și să transmită mai departe.
Ada CODĂU: Cum aţi descrie publicul care trece pragul Muzeului de Artă Populară Constanţa?
Georgiana VĂRU: Publicul Muzeului de Artă Populară Constanța este unul foarte divers. Acesta este format atât din turiști din România și din străinătate, cât și din constănțeni, familii, copii, elevi, studenți sau persoane vârstnice. Fiecare categorie de public vine cu propriul său mod de a privi și de a se raporta la obiectele expuse. Este foarte plăcut atunci când apar vizitatori care nu se mulțumesc doar să privească un exponat, ci sunt interesați să afle cât mai multe despre el. Acela este momentul când obiectul începe să capete o altă dimensiune, nu mai este doar ceva expus într-o vitrină, ci devine o poveste pe care o putem transmite mai departe.
Ada CODĂU: Muzeul de Artă Populară Constanţa organizează constant, în ultimii ani, diverse ateliere de pedagogie muzeală. Cum alegeţi tematicile acestor ateliere, în funcţie de ce criterii şi cine participă la ele?
Georgiana VĂRU: Atelierele de pedagogie muzeală pornesc, în primul rând, de la dorința de a aduce patrimoniul mai aproape de oameni prin experiență directă. Organizăm ateliere de țesut, de pictură a icoanelor și a motivelor tradiționale pe sticlă, pictură pe linguri de lemn, măști populare, păpuși din fire colorate și alte activități inspirate din arta și meșteșugurile tradiționale. Unul dintre criteriile importante în alegerea tematicilor este vârsta participanților, pentru că încercăm ca activitatea să fie potrivită pentru nivelul lor de înțelegere și îndemânare. Ținem cont și de calendarul tradițional, dar și de dorințele celor care participă la ateliere. Mi se pare important ca activitatea să fie educativă, dar în același timp să existe curiozitate și plăcere. Participanții sunt copii, elevi, adolescenți, dar și adulți, fiecare categorie venind cu o altă energie și cu un alt mod de a se raporta la activitatea respectivă. Dintre toate, atelierul de icoane pe sticlă este unul de care mă simt în mod special apropiată. Cred că unul dintre cele mai frumoase momente este cel de la final. Participanții sunt foarte încântați și mândri de ceea ce au realizat. Pleacă acasă cu un obiect creat de ei, iar pentru mine acest lucru este foarte important. Nu au avut doar o experiență de câteva ore în muzeu, ci pleacă având ceva concret, făcut cu propriile mâini, și poate și cu o altă perspectivă asupra obiectelor pe care le-au văzut în muzeu. Mi se pare că, în felul acesta, patrimoniul devine mai ușor de înțeles și mai apropiat de ei.
„Atunci când copiii creează ei înșiși un obiect inspirat din tradiție, încep să îl privească diferit și să înțeleagă mai bine valoarea lui”
Ada CODĂU: În ce măsură patrimoniul unui muzeu de artă populară şi, în principiu, ceea ce ţine de etnomuzeografie poate reprezinta o parte din definirea identităţii culturale a unei ţări?
Georgiana VĂRU: Consider că patrimoniul are un rol important în definirea identității culturale, deoarece ne ajută să înțelegem de unde venim și cum au trăit oamenii înaintea noastră. Obiectele tradiționale nu sunt doar obiecte frumoase, ci păstrează în ele povești, simboluri, credințe și moduri de a vedea lumea. Pentru mine, este important ca acest patrimoniu să nu rămână doar în vitrine, ci să fie cunoscut și transmis mai departe. Prin ateliere pe care le organizăm în cadrul muzeului încercăm să facem această apropiere, mai ales în cazul copiilor și al tinerilor. Atunci când creează ei înșiși un obiect inspirat din tradiție, cred că încep să îl privească diferit și să înțeleagă mai bine valoarea lui.
Ada CODĂU: Patrimoniul este un domeniu dinamic, în sensul în care se schimbă în timp, firesc, în funcţie de epoci, dar şi de percepţii. Cum credeţi că arată patrimoniul rural actual din Dobrogea, din România, cât de diferit este faţă de cel de acum o sută de ani?
Georgiana VĂRU: Patrimoniul rural actual este foarte diferit de cel de acum o sută de ani. Modul de viață s-a schimbat, foarte puțini mai sunt, astăzi, cei care încearcă să păstreze și să ducă mai departe tradițiile și meșteșugurile vechi. Multe dintre obiectele pe care le vedem în muzeu nu mai fac parte din viața de zi cu zi. Tocmai de aceea cred că misiunea muzeului este cu atât mai importantă: să păstreze aceste lucruri, dar și să le facă cunoscute și accesibile generațiilor de astăzi. Prin expoziții, dar și prin atelierele de pedagogie muzeală pe care le organizăm, încercăm să menținem această legătură cu tradiția și să o transmitem mai departe.
„Tinerii sunt interesați de patrimoniu, mai ales atunci când au ocazia să îl descopere într-un mod interactiv”
Ada CODĂU: Trăim într-un ritm foarte accelerat, marcat de această (uneori iluzorie) instantaneitate a lui „aici şi acum” şi, totodată, suprasaturat vizual. Cât de dispuşi sunt oamenii, în special tinerii Gen Z să se întoarcă, uneori, cu faţa spre obiecte de patrimoniu, să simtă o ţesătură de borangic sau să meargă, de exemplu, la un atelier de olărit?
Georgiana VĂRU: În mare parte tinerii sunt interesați de patrimoniu, mai ales atunci când au ocazia să îl descopere într-un mod interactiv. Din experiența atelierelor de pedagogie muzeală, constat că sunt curioși și implicați atunci când pot să experimenteze și să creeze cu propriile mâini. Poate că trăim într-un ritm foarte accelerat, dar asta nu înseamnă că tinerii nu mai sunt interesați de lucrurile care vin din trecut. Trebuie doar să găsim modalități prin care să le facem accesibile și relevante pentru ei. Uneori, un obiect pe care îl privești într-o vitrină poate deveni mult mai interesant atunci când afli povestea lui sau încerci tu însuți să faci ceva inspirat de el.
Ada CODĂU: În ultimul deceniu, unii oameni au ales să se mute în mediul rural, şi-au propus – unii dintre ei – să trăiască mai simplu şi mai aproape de natură. Cel puţin la nivel declarativ. Credeţi că ţăranul sau viaţa la ţară (re)devin o referinţă simbolică a identităţii noastre? E ceva profund autentic sau e un trend această migrare la ţară?
Georgiana VĂRU: Cred că, pentru cei care aleg să facă această schimbare și reușesc să se mențină pe acest drum, este mai mult decât un trend. Este o alegere pe care și-o doresc cu adevărat și un mod de viață în care cred. Poate că există și o anumită idealizare a vieții la țară, însă atunci când alegerea este asumată și dusă mai departe, cred că vorbim despre o nevoie reală de a trăi diferit, mai aproape de natură și de un ritm mai simplu.
„Cred că aceasta este direcția care îmi definește cel mai mult practica: încercarea de a aduce arta tradițională în contemporaneitate”
Ada CODĂU: Pictaţi, dar semnaţi şi instalaţii create cu diverse materiale. Cum vă definiţi din punct de vedere artistic, există o dominantă în arta dumneavoastră?
Georgiana VĂRU: Nu cred că mă pot defini printr-o singură tehnică sau printr-o singură temă. În lucrările mele pornesc foarte mult de la natură, dar și de la arta populară, de la simboluri, motive și forme pe care încerc să le aduc într-un limbaj contemporan. Mă interesează foarte mult ideea de tradiție reinterpretată, nu de tradiție preluată ca atare. Se regăsesc aceste preocupări atât în pictură, prin culoare și motivele inspirate din lumea tradițională, cât și în lucrările realizate din materiale textile sau prin tehnici apropiate de cele tradiționale. Cred că aceasta este, până la urmă, și direcția care îmi definește cel mai mult practica: încercarea de a aduce arta tradițională în contemporaneitate, păstrând în același timp ceva din identitatea și simbolistica ei.
Ada CODĂU: Cum se poate trăi decent doar din artă în România?
Georgiana VĂRU: Cred că este o întrebare la care încă nu pot să răspund din experiență personală. Sunt la început de drum în acest domeniu și încă îmi construiesc parcursul artistic. Pentru mine, în această etapă, este important să continui să lucrez, să particip la proiecte și expoziții și să îmi dezvolt propriul limbaj artistic. Probabil că, pe măsură ce voi avea mai multă experiență, voi putea răspunde mai clar și la întrebarea dacă se poate trăi decent doar din artă în România.
(Foto deschidere: Georgiana Văru, la Muzeul de Artă Populară Constanţa)
